Comerțul la tarabă - nici să mori, nici să trăiești

Indiferent ce zi ar fi, când te duci în piață e ca și când ai păși într-o altă lume. Oamenii se târguiesc, vorbesc, dezbat diverse probleme. Am stat de o vorbă cu o femeie care părea că este mulțumită de tot. Când am adus vorba despre bani, s-a întristat. "Este destul de greu, sunt zile în care merge și zile în care nu vindem mai nimic. Nici nu mă miră că suntem aceiași de mai mulți ani. Cine să mai vrea să vină aici?", spune Violeta, care vinde la taraba sa din Piața Griviței de câțiva ani. Când nu are o producție bună în grădina sa, cumpără produsele de pe variantă, la un preț accesibil. "Dacă iau roșiile cu doi lei de acolo, le dau cu trei aici…așa mai îmi iese și mie ceva" , adaugă femeia.

Ce plătești, aia primești

Cei care au spirit de aventură pot încerca să închirieze o tarabă, ca să simtă pe pielea lor cum e să dai din coate toată ziua, așteptând să mai intre cineva, ba chiar să se apropie de mica ta prăvălie și să cumpere ceva. Certificatul de producător îl obții contra unui tarif de zece lei, tarabe sunt veșnic libere, doar că trebuie să vizezi certificatul trimestrial. Bune sau rele, toate zilele sunt taxabile, așa că la sfârșitul zilei, indiferent cum îți faci calculul, zece lei îi pui din start deoparte pentru chirie. Dacă dorești să lucrezi cu cântarul din oficiu, mai pui cinci. Stai în partea cealaltă a orașului? Mai scoți din buzunar vreo doi lei ca să te întorci acasă. A rămas prea puțin? Atunci te-ai încadra perfect în tiparul producătorului modest, fără speranțe prea mari de viitor, ce populează piețele constănțene. În acest sens, redăm părerea Mioarei, comerciantă în piața din Tomis Nord : "Zece lei pe zi, doar taraba, e destul de mult. Vă dați seama pe lună. Câteodată se vinde prost de tot. Nu știu dacă la toată lumea, dar la mine așa e" .

În piețele constănțene se face mai multă curățenie decât comerț

Piața Tic-Tac este una dintre cele mai mici din oraș. Aici se găsesc cel mult zece tarabe din ciment, dintre care jumătate sunt goale. Nu sunt închiriate momentan.

Cele care sunt ocupate par neîncăpătoare, pentru că oamenii și-au construit etajere din lemn pe care le-au sprijinit de tarabele propriu-zise, încercând să-și expună cât mai bine marfa. Contactat telefonic, Nicolae Fronescu, responsabilul Direcției Piețe Târguri și Oboare din cadrul Regiei Autonome "Exploatarea Domeniului Public și Privat" (RAEDPP) Constanța, spune despre acest lucru : "Am încercat să le explicăm, dar știți cum sunt oamenii, nu vor să înțeleagă. Ce putem noi să le facem mai mult? Curățenie le facem, femeile de serviciu sunt tot timpul cu mătura în mână, dar mai mult de atât e deja de datoria lor ".

Compania care se ocupă de salariile femeilor de serviciu este o firmă ce a obținut contractul prin achiziție publică, în urma unei licitații care, după cum spune Fronescu, "s-a ținut în văzul lumii".

Se efectuează controale zilnice, în toate piețele, acesta fiind poate motivul pentru care, întrebat de ce totuși este murdar câteodată în piețe, responsabilul RAEDPP este mirat : "Este prima dată când cineva îmi spune că este murdar. Nu știam nimic despre acest lucru. Dacă vă duceți acum în piețe, o să vedeți femeile de serviciu la lucru".

Nu știm ce înseamnă exact acest lucru, dar cert este că femeile de serviciu sunt cam scumpe la vedere dimineața. Poate momentul a fost prost ales, dar controalele ar trebui făcute de trei ori pe zi, după cum este stabilit de regulamentul de care toți producătorii trebuie să țină seamă atunci când încheie un contract cu RAEDPP. "Câteodată mai e mizerie, dar ne mai gospodărim și noi", ne spune Iulia, cea care îți vinde cele mai bune nectarine din piața Tic-Tac.

Mână de la mână se strânge gunoiul

Nu la fel de ușor pare să fie în piața Brotăcei. Cutiile goale sunt așezate, neglijent, în teancuri la marginea pieței, chiar lângă stradă, iar oamenii nu fac decât să adauge la problemă, contribuind și ei cu ce nu le mai folosește la teancul care tot timpul crește.

"Nu știu cine a început sau cine trebuie să strângă gunoaiele de aici. Tot noi să facem și asta?" se întreabă, retoric, Ion, producător din piața Brotăcei.

Cea mai bună organizare o are piața din Km 4-5, unde sectoarele de lactate, legume, fructe, etc. sunt clar delimitate și respectate. E cât de cât curat, însă problema aici e alta: oamenii și-au pierdut interesul pentru această piață, iar clienții sunt din ce în ce mai puțini, lucru pe care ni-l mărturisește Ana: "Nu câștigăm cine știe ce, nu pot spune că am făcut multe cu banii de aici, dar altă soluție nu am. Soțul meu e bolnav, nu mai muncește și cu banii pe care îi câștig aici măcar avem mâncarea asigurată".

La fel spun și cei câțiva comercianți de la Piața Abator. Locul e pustiu și, câteodată, nu intră nimeni acolo cu orele. Rămân pentru că este o sursă de venit care nu le pune în pericol sănătatea și pentru care, de bine de rău, nu plătesc foarte mult. "Cei mai mulți intră să caute ceva de băut la magazinul de aici, din piață, nici nu se opresc pe la noi. Au trecut vremurile când aici era plin de lume. Era frumos" , ne zice Dumitru, care vinde aici de ani buni. "Până acum nu m-am îmbogățit. Mai aștept", concluzionează, amuzat, bărbatul.

Andreea IACOB