Condamnați pe viață la… zgomot?

Atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului este un punct sensibil al politicii comunitare, unul dintre obiectivele care trebuie urmărite fiind și modul de gestionare de către autoritățile locale a problemei zgomotului și a efectelor acestuia. De altfel, în Cartea verde asupra strategiei privind zgomotul, Comisia Europeană a desemnat zgomotul ambiental ca fiind una din principalele probleme de mediu din Europa.

Fără a se erija în… jandarmii zonelor în care locuiesc, Ioan Voicu, D. Manea, Cleopatra Ieremia, Doina și Marian Stoica, din Constanța, au dorit să atragă atenția asupra acestui aspect, într-un moment în care startul nebuniei estivale deja s-a dat, iar unul dintre factorii care conduc la depășirea valorilor limită ale zgomotului îl constituie traficul rutier.

Cititorii noștri au simțit, pe propria piele, că, în general, asemenea chestiuni, taxate de unii membri ai comunității constănțene ca fiind minore, acutizează conflicte și frecușuri zilnice deosebit de stresante și, de multe ori, greu de suportat. Bombardați zilnic de decibelii azvârliți din toate direcțiile, ei consideră că această problemă poate fi gestionată, atât cât realmente este posibil, numai printr-o cooperare serioasă între autorități și cetățeni.

Zgomotul interminabil - scânteia unei răfuieli între vecini

Ioan Voicu locuiește în zona Delfinariu, la curte, și de ani buni, rând pe rând, vecinii, de care-l despart unul - doi metri pătrați, și-au renovat, fiecare, locuințele, făcându-i viața un iad. "Nici nu vă puteți imagina câte am îndurat din cauza lucrărilor de construcție, care, ca un făcut, nu se mai termină. Zilele trecute eu și noul meu vecin am ajuns la poliție. Mai aveam puțin și ne spărgeam capetele cu o placă din beton. Zidarii lui lucrează de la șase dimineața până la miezul nopții, și sâmbăta, și duminica, și fac un zgomot greu de suportat, ca să nu mai vorbim de praf. Știu că fără zgomot nu se poate construi nimic, dar e prea de tot ce ne face omul ăsta, care, drept răzbunare, ne înnebunește și cu muzica dată la maximum"!

Unda verde pentru sincronizarea traficului

D. Manea și Cleopatra Ieremia locuiesc la intersecția bulevardelor Lăpușneanu cu Soveja. Înnebuniți de zgomotul produs de mașinile care circulă non-stop, de șoferii nervoși care claxonează când au chef, de aerul poluat, ei revin cu o veche întrebare către autoritățile locale: "Pe când vom avea și noi undă verde pentru traficul rutier de pe marile bulevarde? Tot omul știe că poluarea și zgomotul sunt în floare atunci când mașinile pornesc în trombă dintr-o intersecție, nu-i așa? Dar recalcularea timpilor de semaforizare din unele intersecții nu interesează pe nimeni?".

Promovarea deplasării cu bicicleta

"Nu suntem din ăia care nu suportăm nici zumzăitul unei muște, dar așa nu mai merge! Autoritățile sunt obligate să ne ajute să trăim într-un oraș cât de cât mai liniștit. Au auzit că Uniunea Europeană cere ca fiecare oraș să aibă o hartă acustică, iar oamenii să fie și ei prelucrați să nu mai facă atâta zgomot. În Constanța, s-a făcut ceva în această direcție? De ce nu se fac acțiuni importante pentru promovarea mersului pe bicicletă? Sau, dacă am intrat în UE, nu mai e nevoie de nimic?" - Doina și Marian Stoica.

Dialog pentru gestionarea zgomotului

Într-adevăr, normele europene de mediu impun întocmirea unor hărți acustice și elaborarea unor planuri de măsuri pentru combaterea zgomotului, printre care s-ar putea număra limitarea vitezei, apariția de sensuri unice, stoparea claxonării, o reorganizare mai bună a circulației. "Cartografierea acustică" înseamnă prezentarea, pentru o anumită zonă, a datelor privind situațiile existente sau prognozate referitoare la zgomot, în funcție de un indicator de zgomot, și care evidențiază depășirile valorilor limită în vigoare, numărul persoanelor afectate dintr-o anumită zonă ori numărul de locuințe expuse la anumite valori ale indicatorului de zgomot.

De la Garda de Mediu ni s-a confirmat că Primăria Constanța a demarat procesul de întocmire a unei hărți de zgomot, însă problema zgomotului trebuie abordată în mod realist, în funcție de reperele concrete ale orașului nostru. Este și motivul pentru care cititorii noștri sugerează edililor să organizeze o dezbatere la nivelul orașului pe această temă. Pentru că, așa cum au recunoscut-o și ei, pentru gestionarea acestui "izvor de stres maxim" este nevoie de o reală cooperare între autoritățile locale și locuitorii orașului.