Casele de pariuri ar putea scoate bani frumoși dacă s-ar miza pe componența viitorului guvern al României. Executivul nu poate fi construit fără prezența a două dintre primele trei partide clasate în frunte, la alegerile generale de la 30 noiembrie 2008. Un guvern de uniune națională sau unul minoritar sunt excluse din start. Mai rămân trei variante posibile: un cabinet PSD – PNL, PD-L – PNL sau PSD – PD-L. Având în vedere tensiunile existente între cele trei forțe politice, orgoliile și pretențiile lor, se poate spune că, la acest moment, fiecare dintre variante are probabilitatea de 1/3 de a fi validată. Altfel spus, incertitudinea este maximă.
Pârghia creșterii
Rezultatul alegerilor a creat o stare de… imponderabilitate probabilistică doar pentru pariori, politicieni și analiștii politici. Pentru economie, odată cu închiderea urnelor au venit primele certitudini.
Se poate afirma, de pe acum, că indiferent care va fi formula de guvernare, cota unică de impozitare a veniturilor și profitului nu va fi abolită, așa cum dorește PSD, care vrea să readucă impozitarea diferențiată.
Cele două partide politice, PNL și PD-L, care au introdus-o pentru prima oară în România și au făcut din ea pârghia creșterii economice, nu vor renunța la cota unică. Ambele partide au înscris-o în programul lor de guvernare și sunt decise să o apere. Indiferent de formula viitorului Executiv, cu sau fără PSD, cota unică va supraviețui. De altfel, Călin Popescu Tăriceanu a anunțat că PNL face din această metodă de impozitare o condiție de participare la guvernare.
Condamnat să investească
Indiferent de componența sa, viitorul guvern se va confrunta cu cei mai de temut dușmani: criza economică, șomajul și sărăcia. În campanie, cele trei partide s-au angajat să facă din investițiile în infrastructură și în construcția de locuințe o armă de luptă împotriva acestora. Nici nu au de ales. Doar investițiile în infrastructură pot atrage miliardele de euro de la Uniunea Europeană.
Prizonierul algoritmului
Să mai bifăm o certitudine! Viitorul guvern nu va restructura instituțiile statului, nu va simplifica aparatul central, nu va reduce numărul agențiilor, regiilor și companiilor de stat, al instituțiilor din teritoriu și nu va face descentralizare. De ce? Pentru că îl va împiedica algoritmul. Atât PSD, cât și PD-L au foamea în gât. Cel puțin unul dintre aceste partide va ajunge la putere și va pretinde cât mai multe funcții. Iar dacă cele existente nu vor fi de ajuns, vor fi inventate altele noi.
Dascălii – beneficiarii alegerilor
Este sigur faptul că viitorul guvern se va confrunta cu așa numitele tensiuni sociale "înghețate". Cadrele didactice, funcționarii publici și feroviarii au amânat acțiunile greviste până după alegeri, dar sânt gata să treacă la fapte imediat ce Executivul va fi instalat la Palatul Victoria.
Dacă intenționează să soluționeze revendicările, noua putere politică va trebui să o facă rapid și să prevadă sumele necesare în proiectul de buget. Nu este cert că solicitările funcționarilor publici și feroviarilor vor primi răspunsul așteptat. Cu totul alta este situația în cazul profesorilor. Legea de majorare cu 50% a salariilor acestora a fost votată atât de PSD, cât și de PDL. Cum cel puțin unul dintre aceste partide va fi în guvern, probabilitatea ca noul cabinet să o pună în practică este de sută la sută.
Un buget de austeritate
Criza economică și apartenența la Uniunea Europeană induc anumite provocări, constrângeri și responsabilități, valabile pentru orice guvern românesc, indiferent de coloratura sa politică. Este cert că în aceste condiții, viitorul Executiv va promova un buget de austeritate. În al doilea rând, el își va corela acțiunile anti-criză cu UE. Va folosi pârghiile puse la dispoziție de aceasta: finanțarea din fondurile structurale, permisiunea de a reduce anumite taxe și impozite, înlesniri la acordarea ajutoarelor de stat.
România de dreapta
Mai este cert un lucru: viitorul guvern va răspunde, în primul rând, așteptărilor electoratului de dreapta, care a votat în proporție de peste 50% pentru candidații PD-L și PNL. Prezența a cel puțin unuia dintre aceste partide la cârma țării este o garanție că România nu va face pasul spre stânga.