"Meșteșugul bunei pârțâieli", de Pierre - Thomas - Nicolas Hurtant

"E o rușine, cetitorule, ca, iată, în ciuda faptului că, de-un amar de vreme, tragi la vânturi, nu știi, încă-n ce chip se nasc ele și cum anume trebuie produse. Lumea-și închipuie că, între pârțuri, deosebirea-i numai una: anume de la mic la mare; e o eroare grosolană". Am citat din cuvântul-înainte al unor pagini de "eseu teori-fiziologic și metodic pentru uzul celor constipați, al celor gravi și austeri, al damelor melancolicioase ca și al celor câți rămân servii prejudecății".
"Meșteșugul bunei pârțâieli", scrisă de Pierre - Thomas - Nicolas Hurtant și publicată la editura Art în traducerea meș-teșugită a lui Șerban Foarță a fost lansat luna trecută la Timișoara într-un mare fel. Maestrul de ceremonii a fost însuși traducătorul, acompaniat sonor de-o simfonie a pârțâielii, înconjurat discret de tineri desenatori de vânturi, întâmpinat de-un mim și omenit, precum toți ceilalți, cu ceai de chimen.
Din categoria "Știați că?": "Adevăratul pârț, sau pârțul clar, e pe de-a-ntregul inodor sau, cel mult, are un parfum atât de slab, încât nu poate traversa întregul spațiu dintre răsuflătoare și nasul asistenței. Termenul crepitus, adică pârț, în latinește, nu semnifică decât un zgomot inodor, dar este, îndeobște, confundat cu celelalte două vânturi, malefice într-adevăr, dintre care unul ne ofensează nasul și se cheamă, popular, bășină sau, dacă vreți, pârț mut sau feminin, și un al doilea, hidos la culme, care se cheamă pârțul grobian sau de zidar".
Cartea mai tratează foloasele pârțurilor pentru societate, le împarte în amuzante, provinciale, menajere, de fecioară, ale maeștrilor de scrimă, de domnișoare, de copilandre, de femei căsătorite, rusticane, de bătrâne, de brutari, ale olarilor în lut, de croitori, de geografi, de femei galante, pârțuri citadine, de încornorați, pe la sfârșit povestește istoria craiului Pârț-în-vânt și a crăiesei Amazoanelor, dar și lansează pe la mijloc o dilemă: sunt pârțurile muzică au ba?