De ce Mincu trebuie pensionat la 65 de ani, iar Bavaru predă până la 75?

Profesorul Marin Mincu este cel care a pus piatra de temelie a primei clădiri din campusul Universității "Ovidius". El a botezat-o cu numele marelui poet exilat la Tomis și s-a luptat pentru ca instituția de învățământ superior să aibă cât mai multe facultăți și profiluri. Până la un moment dat, când a fost îndepărtat. Putem ghici că pe-atunci a început declinul.

Cum a ajuns Universitatea "Ovidius"!... pe locul 34 din 42 de universități evaluate de Societatea Academică Română... Bănuiam că trebuie să fie pe la coada clasa-mentului. Și îmi aduc aminte de vremurile când profesori respectați de la Universitatea București - Dan Slușanski, Constantin Dominte, Romulus Vulcănescu, Cezar Tabarcea, Valeria Guțu Romalo, Theodora Cristea, Eufrosina Molcuț, Zamfira Popescu, Daniela Rovența Frumușani făceau naveta la Constanța de dragul lui Marin Mincu (pe vremea aceea decan la Litere, Istorie și Teologie) și când același Marin Mincu deschidea toate ușile sălilor de curs pentru a verifica personal dacă profesorii sau asistenții își fac datoria conform orarului.

Un garant al corectitudinii era acest decan pe care, printr-un com-plot josnic la care au participat toți cei care nu se ridicau la nivelul preten-țiilor lui, l-au înlăturat din Universitate. Doar că, mai târziu, după ce și-a dovedit dreptatea în instanța de judecată, conducătorii universității au fost obligați să-l reîncadreze și să-l despăgubească.

Marin Mincu a rămas, totuși, un paria, i-a fost refuzat cursul fundamental de literatură la anii terminali, curs pe care nimeni nu l-ar fi putut susține mai competent, iar studenții sunt sfătuiți, binevoitor, să nu îl aleagă conducător științific. Interesul studenților este, în mod evident, pla-sat pe ultimul loc, atunci când îl ai aici, la Constanța, pe Marin Mincu, cel mai bun critic al poeziei românești și nu îl lași să predea ce știe mai bine.

Mai nou, Marin Mincu, aflat în pragul împlinirii vârstei de pensionare (65 de ani), dar într-o efervescență creatoare dovedită de cărțile care îi sunt publicate cu frecvență sporită, a făcut o cerere pentru prelungirea activității. I s-a răspuns, previzibil, cu o adresă prin care i se solicită să prezinte toate actele în vederea pensionării. Asta în contextul în care facultatea nu dă pe-afară de cadre didactice competente, iar profesori care nici nu se apropie de valoarea sa științifică nu întâmpină vreo dificultate să-și continue munca după 65 de ani.

Este cazul profesorului Nicolae Rotund, care a trecut lin de vârsta de pensionare, sau, dacă ne uităm la alte facultăți, dăm de fostul rector, Adrian Bavaru, care a trecut cu 10 ani de limita de vârstă, chiar în ciuda opoziției consiliului profesoral, după cum am auzit, dar susținut puternic de actualul rector.

În condițiile în care Marin Mincu este singurul care îl depășește net, la capitolul interpretarea poeziei, pe cel mai celebru critic român, Nicolae Manolescu, în condițiile în care ultima sa lucrare de specialitate, o panoramă critică de 1200 de pagini, este numită de critici "Biblia înțe-legerii poeziei românești din secolul XX", aș fi curioasă cum poate condu-cerea universității să justifice în-depărtarea unui profesor universitar atât de valoros, care este dispus să-și continue la Constanța activitatea didactică. Poate doar prin complexele de inferioritate insuportabile pe care le induce constănțenilor cu mari pre-tenții, dar cu săracă operă științifică.

Așteptăm din partea universității să explice cu argumente clare - care să includă și bibliografiile respectivilor profesori - de ce Marin Mincu trebuie pensionat, iar Rotund sau Bavaru pot să-și continue activitatea, cazul rămânând deschis pentru noi până la corecta rezolvare.