Dezvăluirile unui lucrător român despre "afacerea perfecționării" în Coreea (II)

Cotidianul "Cuget Liber" vă prezintă relatarea unui lucrător trimis de către "Daewoo-Mangalia Heavy Industries" la o așa-zisă specializare în Coreea. Sub protecția anonimatului, el povestește ce se ascunde în spatele acestei afaceri.

Sub aripa emigrației

- Nu aveți niciun șef român, căruia să-i spuneți toate necazurile astea, să vă plângeți?

- Aici nu ai voie să te vaiți, să te duci la spital, n-ai voie să faci absolut nimic, nici măcar să exiști! Vreau să vă spun altceva. Noi suntem înregistrați aici ca emigranți.

- De unde știți?

- Pentru că semnăm niște acte în fiecare lună. Liderul are un dosar cu numere și dăm cam 11 – 12 semnături în fiecare lună, pe fiecare foaie. În decembrie, când ne-am reîntors în Coreea, după vacanță, liderul general a fost întrebat de lucrători dacă se mai pot prelungi contractele. A răspuns: "Nu se poate din cauza problemei cu emigrația. Peste doi ani se mai poate pentru voi, care sunteți acum aici, căci s-a schimbat Legea emigrației."

- Cum, dumneavoastră sunteți înregistrați ca emigranți veniți la muncă?

- Da, așa cred eu! Familia mea, dacă mă credeți, nici nu știe ce fac eu aici. Dacă ar ști, ar face infarct! Îi spun că e bine, că n-am probleme, dar numai eu știu ce-i aici. Mi-a albit părul. Nu mai știu ce să fac cu ăștia. Aici, în șantier, sunt vreo 30.000 de muncitori din toate națiile! Numai românii nu au voie cu biciclete (pentru deplasarea prin șantier, care se întinde pe o suprafață mare), numai românii nu au voie cu calculatoare în cameră, numai românii nu au voie după 11 noaptea… La 11 trebuie să te culci!

Cu frica în sân

- Unde stați, la cămin, la hotel?

- Ce hotel? Avem o cameră de 6 metri pătrați și acum ne-au mai băgat două paturi. Avem patru paturi, dacă ești mai durduliu rămâi înțepenit între ele.

- Aveți acces la Internet?

- Avem o sală de net, cu vreo 8 – 9 calculatoare. La două zile, avem alocate 45 minute – 60 de minute de fiecare, să utilizăm calculatorul. Anul trecut, un băiat a stat o oră și jumătate și l-au trimis acasă. L-au trimis că avea deja 5 – 6 luni de muncă și aveau de unde să-i oprească banii.

- V-ați gândit să prezentați autorităților aceste lucruri?

- Nu poți să sufli nimic aici, că ai contractul în țară și-ți fac o grămadă. Aici nu ai voie nici măcar să vorbești, nici să râzi sau să-i zici altuia că uite ce s-a discutat, că deja te acuză pentru instigare și deranjarea programului OJT (de pregătire) și-ți iau ăștia o grămadă de bani. Nu ai voie să vorbești aici. Păi, eu tremur acum când vorbesc cu dumneavoastră! Dacă se termină detergentul, n-ai curaj să te duci să ceri. Vă rog, fără nume, că dacă mi-ați băgat numele sunt radiat, nici nu știu dacă mai ajung în țară. Eu am mai vorbit cu trei – patru băieți. Mulți români de aici sunt mai simpli. Aici au văzut dușurile. Nici nu știu să le folosească. Nici toaletele. Sunt câțiva mai dezghețați cu care am vorbit. Mă întreabă: "Pentru ce vreau să-i dau în judecată?"

Le-am spus: "Pentru nerespectarea contractului!" Eu am plecat la studiu și… ce-am făcut? Trebuia să fiu plătit ca atare. În Mangalia mi s-a spus ceva, aici s-a făcut altceva. Anexa contractului de muncă cuprinde vreo 5 pagini. Aici ne-au fost prezentate vreo 20 de hârtii, care sunt numai regu-lamente, ce n-ai voie să faci. Pur și simplu nici n-ai voie să exiști!

- În ce limbă vi le-au prezentat?

- Sunt în română; sunt trimise de la Mangalia.

- Angajatorul ce obligații are?

- La ei sunt doar câteva: se obligă să ne asigure trei mese pe zi, cazare maxim două persoane în cameră, material didactic… Dacă vreți, vă trimit o copie a contractului pe fax să-l vedeți.

La coada topului

- Ce salarii au coreeni?

- Dacă vă zic, vă speriați! Cel mai mic salariu este de 4.000 de dolari. Unul cu 10 ani vechime ajunge la 6.000 – 7.000 de dolari. Și indienii ăia, și vietnamezii, și tailandezii au 1.800 – 2.000 de dolari. Sunt toate națiile aici, și uzbechistanezi, ucraineni, din Butan… Dar câte nații nu sunt aici!

- Toți sunt plătiți mai bine decât românii?

- Vai de mine, păi noi nu câștigăm nici pe jumătatea lor! Chinezii câștigă mai puțin, căci în China sunt salariile mici. Dar noi… Păi, ăia nici nu știu unde este Australia pe hartă, nici nu știu ce e aia hartă și au 1.800 de dolari? Eu am fost repartizat la un sector cu o meserie foarte frumoasă și foarte grea, dar fac numai clea-ning (curățenie). Nu vor să-mi dea nici măcar o traducere, ceva să învăț. Nimic! Doar cară apă, fă-le cafele, adu-le scule! Servitor, asta sunt! Nicidecum specializare. Barem de înjurături și jigniri…, ce să mai zic!

- De la "emigrări" v-au dat documente?

- Nu, nici nu ne mișcăm din șantier. Vin aici și ne fac analiza la sânge, vin aici și semnăm toate hârtiile. Noi nu ne deplasăm de aici.

- În oraș, ieșiți?

- Ieșim în oraș. Suntem pe o insulă mică. În afară nu avem voie. Cu povestea asta, nu vreau să-și dea seama… Probabil că ne vor vâna sau cine știe ce ne vor face, că și așa e vai de capul nostru! Eu v-am relatat ca să se știe mai multe despre ceea ce se întâmplă aici.

x x x

Cotidianul "Cuget Liber" a publicat relatarea din dorința de a se face lumină în această chestiune de interes public. Autoritățile statului au obligație să stabilească adevărul, să clarifice ce se ascunde în spatele acestei afaceri. Conducerea Șantierului Naval "2 Mai" Mangalia (care deține 49% din acțiunile "Daewoo-Mangalia") are suspiciuni privind așa-zisa perfecționare și a solicitat date, documente pentru clarificare. Așa cum am mai subliniat și cu alt prilej, cei mai interesați în înlăturarea umbrelor în care este învăluită această afacere ar trebui să fie chiar partenerul sud-coreean și con-ducerea companiei "Daewoo-Mangalia". Ei ar trebui să lămurească, în fața opiniei publice și a autorităților statului român, cât de reale și legale sunt miile de "specializări" organizate de-a lungul unui deceniu.