"Este o liniște așa de mare, că simt că-mi pierd echilibrul" – mărturia unei tinere cu deficit de auz

La 34 de ani are un deficit de auz, dar asta nu a împiedicat-o să lucreze.

Un tratament neadecvat a lăsat-o surdă. Prejudecățile celor din jur i-au dezvoltat o timiditate și un complex de inferioritate, însă a găsit sprijinul să răzbată, să-și întemeieze o familie, să se bucure alături de cei dragi.

Liliana Lefterică este dependentă de aparatul auditiv încă de la vârsta de cinci ani, de când a rămas fără auz. În urma unui tratament necorespunzător și-a pierdut auzul și, tot de atunci, s-a interiorizat, a devenit mai emotivă, i-a fost greu să se integreze pe piața muncii, să socializeze, să se bucure de lucrurile simple ale vieții. "De la un tratament neadecvat am ajuns să fiu hipoacuzică. Nu a fost ceva ereditar, astfel că băiețelul meu de 11 ani nu are nicio problemă. Am avut emoții mari când am născut. Știam că nu este ereditar, dar mi-a fost frică", ne mărturisește Liliana.

A primit cadou un aparat auditiv performant

La 34 de ani lucrează la aeroportul Mihail Kogălniceanu, ca arhiva-tor, pe un salariu de 1.050 lei.

Pentru ea a fost o minune că a fost acceptată așa cum este și se bucură că este ajutată de persoanele din jur. Liliana Lefterică ne-a mărturisit că "la locul de muncă am avut plăcuta surpriză să fiu înconjurată numai de oameni de bine, care m-au făcut să uit că am deficiențe de auz".

Mărinimia colegilor de muncă nu s-a oprit aici, oferindu-i Lilianei un aparat auditiv performant, care a costat 2.250 lei, cu toate că le este colegă de doar trei săptămâni.

Dacă până acum era o problemă să intre în contact cu oamenii din jur, acum este încrezătoare, fericită și împlinită. "Cu cât erau mai multe persoane, cu atât îmi era mai greu", ne împărtășește din experiența de viață Liliana.

Vechiul aparat făcea microfonie și nu o ajuta foarte mult să distingă sunetele. "La aparatul nou, claritatea este mai bună și reflexele mele sunt altele", ne povestește femeia.

Nu înțelege limbajul mimico gestual

Îi place să asculte muzică, mai ales la căști, și să danseze. "Dacă-mi dau jos aparatul, prefer să nu ies afară din casă. Este o liniște așa de mare, că simt că-mi pierd echilibrul", ne spune ea.

Și la televizor îi este dificil să se uite. Din cauza deficitului, citește cuvintele pe buze și înțelege doar ce este în prim-plan. Nu cunoaște limbajul mimico gestual, cu toate acestea, consideră că fiecare televiziune ar trebui să aibă interpret. Liliana ne povestește "Complexată fiind, am refuzat să învăț limbajul mimico gestual. Însă persoanele cu deficit de auz au nevoie de un interpret".

Statul nu-i asigură foarte multe facilități, oferindu-i doar 30 lei pensia de handicap, transport gratuit pe mijloacele de transport în comun și abonament la telefonia fixă la jumătate de preț.

S-a interesat dacă ar putea să se lipsească de aparatul auditiv. "M-am uitat la documentare și știu că este posibil dacă fac un transplant. Se poate, dar nu am 3.000 de euro. Mi-ar plăcea să scap de a treia ureche și să mă pot tunde scurt", ne povestește femeia.

Este încrezătoare, optimistă, cu multă poftă de viață și mereu cu zâmbetul pe buze.

Din 2.000 este înscrisă în ANSR - Filiala Teritorială a Surzilor Constanța. Aici a primit consiliere, suport moral, a beneficiat de cursul de îngrijire a bolnavilor la domiciliu și, tot cu ajutorul lor, și-a găsit slujba la aeroportul Mihail Kogălniceanu.

Au absolvit cursuri de îngrijire a bolnavilor la domiciliu

Alte 1.200 de persoane cu deficiențe de auz sunt înscrise în asociația ANSR - Filiala Teritorială a Surzilor Constanța.

Dintre acestea, 15 persoane au fost alese să participe la cursul de pregătire în domeniul îngrijirii bolnavilor la domiciliu, printre care și Liliana Lefterică. Fetele au fost alese să participe la cursuri de pregătire și calificare în cadrul proiectului PHARE - "Ocupare și integrare pentru deficienții de auz".

Pentru că au probleme la angajare și recrutare, pentru că incluziunea în viața socială în cazul lor se face mai greu, a fost o mare provocare de a-i face pe cursanți să comunice fără a folosi cuvinte.

Gabriela Bălănescu, Mioara Didina, Florentina Pintilie, Sevina Sadâc, Lenuța Zisu, Florica Bănică, Ioana Bocșa, Marinela Covaci, Feriha Ibra, Liliana Lefterică, Carmen Marin, Eugenia Mihalcea sunt absolvente ale cursului de îngrijire a bolnavilor la domiciliu.