Evreii încheie, duminică, Săptămâna Paștelui

În perioada 20 - 27 aprilie (2008 sau 5768, potrivit calendarului evreiesc), evreii sărbătoresc și ei Paștele. Cunoscută sub denumirea de Pesach, sărbătoarea evocă ieșirea evreilor din Egipt, izbăvirea lor din lunga și greaua robie faraonică, ceea ce reprezintă noul act de naștere al poporului evreu.

Istoricul sărbătorii

Cuvântul Paște provine din limba ebraică - Pesach - și înseamnă "trecere". În cultul iudaic el indică trecerea îngerului nimicitor care a cruțat casele evreilor ce trăiau ca sclavi în Egipt.

Paștele evreiesc, la origini, cuprindea două sărbători pentru a celebra primăvara: "Hag Ha-Pessa’h" sărbătoarea mielului pascal, o sărbătoare pastorală, ale cărei origini datează din timpurile când evreii erau un popor nomad. În perioadele ce au urmat, aceste sărbători au fost asociate exodului (exodos, cuvântul grecesc = ieșire) a poporului evreu.

Exodul reprezintă ieșirea din Egipt, Fuga din Egipt, eliberarea poporului evreu de tirania faraonică. Evreii sărbătoresc de Pesach sfârșitul celor 200 de ani de sclavie în Egiptul faraonic, salvarea lor de către Moise și aducerea lor în Țara Făgăduinței. Este trecerea de la sclavagism la libertate, renașterea poporului din Israel, cum primăvara este renașterea naturii.

Potrivit calendarului religios ebraic, sărbătoarea începe în seara de 14 Nisan și continuă până pe data de 21 Nisan. Pesach este singura sărbătoare ale cărei obiceiuri și legi sunt legate nu numai de sărbătoarea în sine, ci și de perioada dinainte și de după Pesach.

În prima seară de Pesach, evreii celebrează masa de Seder, cea dintâi cină a săptămânii pascale.

În timpul mesei festive, comesenii mănâncă azima, care este cel puțin 25 de grame, se citește Haggadah, o culegere de pasaje din Torah și din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt, însoțită de cântece și legende. De asemenea, se consumă patru pahare de vin, ca simbol al celor 4 denumiri date: v-am eliberat, v-am salvat, izbăvirea, sanctificarea. Hreanul sau alte legume amare sunt consumate ca amintire a vieții amare din Egipt, povestită și amintită la masa festivă.

Eliberarea

În zilele sărbătorii, șapte la număr, evreii comemorează eliberarea din robia Egiptului și trecerea miraculoasă a Mării Roșii, evenimente consemnate în Vechiul Testament, în Cartea a doua – Ieșirea.

Moise, eliberatorul evreilor, a fost alesul lui Dumnezeu pentru a săvârși acest fapt. La porunca lui Dumnezeu, Moise i-a adus la cunoștință faraonului, rând pe rând, zece nenorociri care se vor abate asupra Egiptului, dacă evreii nu vor fi lăsați să plece din aceste locuri. Faraonul nu s-a înduplecat și egiptenii au fost supuși la grele încercări.

Ultima dintre ele s-a săvârșit într-o noapte când Moise a poruncit ca fiecare familie să ia câte un miel de parte bărbătească și de un an. Mielul urma să fie mâncat în acea noapte sfântă "cu azime (pâine nedospită) și cu ierburi amare". Cu sângele mielului evreii urmau "să ungă amândoi usorii ușii și pragul cel de sus, în casele în care vor mânca!" (Ieșirea 12;6,7,8).

Casele însemnate cu sânge au fost cruțate de Domnul, casele egiptene, în schimb, au fost lovite cu moartea, întâiul-născut din fiecare casă fiind omorât. Atunci, faraonul, îngrozit de pierderea suferită, pentru că murise și întâiul său născut, urmaș la tronul Egiptului, l-a chemat pe Moise și i-a spus să plece cât mai repede împreună cu tot neamul său.

Cu Pesach începe seria de trei zile speciale în istoria poporului evreu: Ieșirea din robia Egiptului, Ziua comemorării martirilor Holocaustului și Ziua independenței statului Israel. (www.divers.ro)