Exploatarea zăcămintelor de gaze naturale folosind tehnologia fractu-rării hidraulice ar putea afecta sursele de apă potabilă din cauza existenței așa-numitelor conducte subterane naturale, potrivit unui studiu publicat luni în Statele Unite.
Adepții acestei tehnici de exploatare a gazelor de șist susțin că aceas-ta nu prezintă niciun pericol pentru pânza freatică întrucât zăcămintele de gaze se află la o adâncime mult mai mare în sol decât rezervele de apă.
Dar un studiu privind salinitatea apelor efectuat în Pennsylvania de către cercetătorii de la Universitatea Duke a arătat că există o legătură între depozitele de gaze de șist situate la o adâncime de 1.600 de metri și pânzele freatice.
"Unele conducte naturale permit gazului și saramurii să migreze către straturile acvifere de mică adâncime", a precizat universitatea într-un comunicat.
Studiul, publicat în Analele Academiei Naționale de Științe (PNAS), a fost realizat pe baza a 426 de probe de apă prelevate din nord-estul statului Pennsylvania, în apropierea unui zăcământ de gaze de șist, numit Marcellus.
Cercetătorii nu au remarcat o contaminare provenind direct din activități de fracturare. Dar existența unor niveluri ridicate de salinitate indică existența unor pasaje naturale posibil periculoase, potrivit experților.
"Aceasta ar putea însemna că rezervele de apă potabilă din nord-estul statului Pennsylvania riscă să fie contaminate cu gaze care scapă din puțurile de exploatare a gazelor de șist", a declarat geochimistul Avner Vengosh, unul dintre autorii studiului.
Fracturarea hidraulică constă în injectarea la presiune puternică a unor cantități mari de apă cu nisip și alți aditivi chimici în vederea eliberării gazelor prinse între straturile de rocă. Tehnica este denunțată de ecologiști pentru că ar polua pânzele freatice și aerul.