Feng-shui-ul și Rembrandt-ul

Țiganul și țiganca dorm liniștiți în patul conjugal din dormitorul modern de 4,51 pe 3,25(3) metri, amplasat pe latura de nord-nord-est a casei șic din chirpici, ranforsat cu bălegar mixt.

La un moment dat, țiganca se trezește, aruncă o privire spre perete și, îngrozită, începe să strige la soțul ei. "Țiganeee, scoalăă!!! Aoleu!". "Ce-i, fă? Ce s-a întâmplat?", mormăie capul familiei. "E un carcalac pe perete!!!", strigă ea, vizibil zdruncinată de prezența scârboasei insecte. Țiganul se uită lung la ea și o întreabă plictisit: "Dar ce-ai vrea fă să fie? Un Rembrandt?".

Concluzia: nu mor caii când vor câinii. Pardon! Adică, nu pui tabloul unde îți vine.

Dacă simți nevoia să ai artă pe pereți, citești mai întâi cu seriozitate un manual de feng-shui. Chiar dacă ai dat 40 milioane euro pe o pânză de Monet, dacă nu se potrivește cu restul camerei… ai pus-o, ca să folosim un limbaj fengșuistic. Iată un scurt ghid practic.

Dormitor. Tablouri pătrate, încadrate în rame crem, bej sau maro, de preferință din lemn. Motivul: pătratul aduce siguranță și creează un spațiu optim pentru odihnă, în timp ce lemnul ramei reprezintă infuzia de natură, ca nu cumva să uiți unde o să ajungi când mori.

Living. Tablouri ovale sau rotunde, cu rame din metal. Culorile ideale sunt movul, verdele și roșul. Motivul: Cercul atrage energiile pozitive și îi ajută pe musafiri să scape de energiile negative. Cât ar fi ea de negativă, energia nu are șanse în fața unui mesaj atât de puternic. "Iar perfecțiunea (cercului) este un mesaj în sine" (Michael Crichton, "Sfera").

Baia. Trecem peste faptul că aburul și umezeala vor face praf tablourile de aici în câteva luni. Culorile din baie trebuie să fie derivate din albastru (deci albastru… apă… duh!!), în timp ce ramele tablourilor trebuie să fie roșii (Foc și apă, get the point).

Bucătărie. Tablouri dreptunghiulare, cu rame din lemn, de culoare maro sau chiar gri. Culorile vii nu au ce căuta aici, pentru că e totuși… o bucătărie, în care se gătesc animale moarte.