Minor terorizat de propria mamă

Chiar și pentru copiii care provin din familii cu probleme și care suportă rele tratamente din partea propriilor părinți, printre numeroasele categorii de măsuri instituite pentru situații atât de delicate, legea privind protecția și promovarea drepturilor copiilor susține menținerea acestora în mediul familial, inclusiv la rude până la gradul IV, pentru a nu le fi afectată sănătatea mentală. Numai dacă acest lucru devine imposibil se apelează la celelalte alternative, printre care se numără internarea în centre de plasament, încredințarea minorilor spre creștere și educare unor asistenți maternali etc.

Mai rău este când părinții nu reușesc să se pună de acord asupra situației propriului copil, deși îi oferă "o viață de coșmar".

"Citesc ziarul dumneavoastră și nu de puține ori situațiile povestite m-au cutremurat. Sincer, nu m-aș fi gândit că îi va veni rândul și familiei mele să apară prin ziare, dar n-avem încotro. Eu și fratele meu am rămas orfani când eram foarte mici și am fost crescuți de bunici.

Dacă noi doi ne-am înțeles foarte bine, el are probleme mari cu nevastă-sa, mai ales de când li s-a născut copilul, un băiețel care are acum cinci ani, de care cumnata mea își bate joc. Îl pune pe coji de nuci sau îl închide în WC ore în șir dacă face vreo trăsnaie. Că face trăsnăi, la vârsta lui, vă dați seama! Au fost zile când îi dădea să mănânce te miri ce, numai ca să se învețe minte și să nu mai facă prostii.

O ține sus și tare că dacă nu e dură, va ajunge o haimana, ca toți copiii din ziua de azi. Frate-meu, dacă e sub papuc și așa, timid, nu prea are trecere, că doar ea taie și spânzură în casă. Tot purtându-se așa cu el, copilașul s-a schimbat, plânge din orice, face noaptea pipi în pat, este speriat când îl întrebi ceva.

Am reușit să-l duc la doctor fără știrea ei, l-a consultat și mi-a spus că n-are nimic, deși a observat că micuțul este speriat, chiar mi-a spus că la toți copiii le este frică de doctor. Nici eu n-am îndrăznit să-i povestesc care e situația, de frică să nu ajungă ea la pușcărie. Ea crede că dacă a făcut un copil, nimeni nu poate să-i ia dreptul de mamă. Dar eu știu că nu e chiar așa și că i se poate lua acest drept, dar nu știu cum stă treaba cu lucrurile astea. Vă rog pe dumneavoastră să mă lămuriți. O să-i arăt ziarul cu articolul, poate - poate o să-și dea seama că nu așa dovedești că vrei să-ți educi bine copilul. Vă mulțumesc foarte mult pentru înțelegere". (Lucreția F., 46 ani, din Constanța).

Motivele decăderii din drepturile părintești

În situații de acest gen, cea mai severă măsură de dreptul familiei este sancțiunea decăderii din drepturile părintești, reglementată prin art. 109 - 112 din Codul Familiei – ne-a explicat consilierul juridic Carmen Dumitru.

Referitor la motivele decăderii, acestea sunt limitativ prevăzute de art. 109 din Codul Familiei, textul fiind de strictă interpretare: punerea în primejdie a sănătății sau a dezvoltării fizice a copilului prin felul de exercitare a drepturilor părintești, prin purtare abuzivă ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de părinte. Neajunsurile în exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă o anumită gravitate și să se manifeste cu privire la persoana copilului, iar nu cu privire la bunurile acestuia.

Potrivit hotărârilor pronunțate de diverse instanțe din țară, inclusiv de instanța supremă, abandonarea copiilor, neacordarea întreținerii, lipsa de supraveghere și conduita imorală a părintelui constituie, fiecare în parte, motiv temeinic pentru decăderea din drepturile părintești.

Decăderea din drepturile părintești poate fi dispusă exclusiv prin hotărâre judecătorească, la cererea autorității tutelare. În situația în care mama copilului nu-și schimbă comportamentul față de micuț, pe reprezentanții acestei instituții trebuie să îi contactați pentru a interveni în spiritul legii.