Ziua de 7 a fiecărei luni reprezintă pentru angajații instituțiilor de cultură constănțene o dată foarte importantă: ziua de salariu. Spre neșansa lor, luna aceasta, 7 mai n-a mai coincis cu semnarea statului de plată, Consiliul Județean (CJ) prevalându-se de data limită a acordării plăților salariale, și anume 15 a lunii.
În urma unor mesaje venite, pe adresa redacției, din partea unor angajați din cultură, am aflat că acest lucru s-a întâmplat foarte rar, motiv pentru care unii dintre ei și-au stabilit rate la bănci în funcție de această zi.
Tensiunea a atins deja cote înalte, întrucât astăzi se împlinește o săptămână de când instituțiile de cultură ar fi trebuit să-și primească banii. În schimb, trebuie să se consoleze cu promisiunea că, până la data limită de plată stipulată în contractul pe care l-au semnat cu CJ, 15 mai, le vor intra banii în cont: "Până pe 15 mai se vor acorda salariile", a spus Cristinel Dragomir, vicepreședintele CJC. "Angajații
s-au obișnuit să își primească salariile în prima zi (7 – n.r.), dar salariile sunt aprobate, nu au de ce să-și facă griji". E vina salariaților, deci, că se bazează pe o dată constantă de primire a remunerațiilor. Probabil că la fel de "vinovați" sunt și actorii, pentru faptul că nu și-au amânat spectacolele, urcând pe scenă motivați doar de crezul artistic.
Și cum o explicație trebuia să existe și din partea plătitorului, am aflat că angajații din cultură au cardurile încă goale pentru că "A avut loc o ordonanțare de credite, a trebuit să facem niște plăți", după cum a declarat Cristinel Dragomir. Presupunem că salariile din cultură se ridică la o cifră atât de mare încât să acopere emiterea unui ordin de plată atât de important încât să fie sacrificate salariile acestor oameni.
De partea cealaltă, angajații sunt îngrijorați de faptul că nu și-au primit salariile până acum: "Nu am primit salariile cuvenite încă din data de 7 mai. Ei nu au rate, bănci sau datorii?", se întreabă un angajat al unei instituții de cultură constănțene, căruia nu-i dăm numele, știută fiind iritarea șefilor din Cultură de câte ori este încălcată legea tăcerii.