Părinții - finanțatorii învățământului GRATUIT românesc

Ședințele organizate de școală au ajuns marea scârbă a multor părinți care, când aud de ele, exclamă: "Alți bani!!!".

Cel mai costisitor este să ai în casă un elev de clasa I. Și asta pentru că, încă dinainte de a debuta anul școlar, învățătoarele invită părinții să ia "seama" la cum arată încăperea în care vor învăța următorii patru ani din viață, cel puțin, pruncii lor mult iubiți. Și cine rezistă să-și lase "prețiosul" într-o clasă cu bănci pe jumătate rupte, cu pereți pătați de anterioara generație devenită "emo" între timp, cu jaluzele în cădere liberă și un parchet insalubru. Asta ca să amintim doar câteva dintre cerințele de "Bun venit!" în școala românească de stat și GRATUITĂ!

Invariabil, indiferent de numărul sau numele pe care-l poartă instituția de învățământ, scenariul după care părinții încep să cotizeze este același. În principal, se respectă "Asociația de părinți".

Și când spunem aceasta ne referim la Capitolul V al Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, care la art. 47. stipulează: "Comitetul de părinți al clasei are următoarele atribuții: (…) d) are inițiative și se implică în îmbunătățirea condițiilor de studiu pentru elevii clasei;

e) atrage persoane fizice sau juridice care, prin contribuții financiare sau materiale, susțin programe de modernizare a activității educative și a bazei materiale din clasă și din școală.

f) sprijină conducerea unității de învățământ și dirigintele/învățătorul în întreținerea, dezvoltarea și modernizarea bazei materiale a clasei și a unității de învățământ".

Va să zică, cei 6% mult trâmbițați din produsul intern brut al României ajung… pentru ce? Dacă părinții suportă absolut tot ceea ce înseamnă infrastructură educațională, în condițiile în care nici manualele oferite nu mai sunt bune, statul ne dă, cu titlu GRATUIT, doar cadrele didactice? Halal învățământ am ajuns să oferim și ne mirăm de ce ne pleacă românii în transhumanță!

"Bani pompați sub diferite pretexte"

Recent, un părinte ne scria pe adresa redacției că, deși abia început anul școlar, pentru fiul lui deja cheltuise trei milioane lei: "Subiectul este vechi, sau la fel de vechi ca și «școala modernă», de după ’89. Bani pompați la greu la început de an școlar sub tot felul de pretexte. Vorbesc din punctul de vedere al tăticului de băiat de clasa a VIII-a, dar problema este «universal-constănțeană». Așa se face că s-au strâns câteva milioane de lei pentru un scop nobil («formarea și educarea tinerei generații») deși noi am făcut școli mai bune cu bani mai puțini, și școala nu era «la ofertă». Pentru clasa a VIII-a s-au dat bani pentru trei culegeri de matematică (!!) - în total, 400.000 lei. Din experiența anilor trecuți am constatat că se lucrează foarte puțin din ele, și profesorul nu are abilitatea de a găsi o culegere «țeapănă» din care să le dea copiilor suplimentar. Apar 15 culegeri, 15 culegeri cumpărăm, să fim «în pas cu moda». Unde mai pui că trebuie și cărate în ghiozdan și uite-așa încărcăm aiurea spinările copiilor. Apoi, o culegere de limba română - 200.000 lei, și încă nu au apărut alea cu teste pentru tezele unice!, un manual de engleză - 250.000 lei (că ăla care s-a dat la clasă NU ESTE BUN!!!) și la diverse "categoria xerox, coli, cretă, burete..." - 150.000 lei. La astea se adaugă cheltuielile legate de uniformă - 1,5 milioane lei, la care trebuie «asortate» cel puțin trei cămăși albe (cu mânecă scurtă, cu mânecă lungă) - 750.000 lei (asta cu cămășile este «plăcerea noastră», a părinților...). Pe la unele școli se cer halate albe la chimie și la biologie și set de 10 pânze la traforaj (glumesc, evident). De asemenea,  trebuie cumpărate SCAUNE - 500.000 lei (?!?), unii pun jaluzele verticale, alții schimbă parchetul,  broasca, ușa, cuierul, tabla (preferabil, să fie din sticlă) sau dintr-aia pe care să se poată scrie cu markerul pe ea. Cu puțin efort, prin autofi-nanțare se reconfigurează sediul școlii, se mai pune un etaj, se face extensie la sala de sport ș.a.m.d.".

La fondul clasei se adaugă fondul școlii

Și pentru că toate acestea trebuie să poarte un nume… le-au dat două: mai întâi apare fondul clasei la ședința cu părinții, după care și fondul școlii, care la unele instituții presupune și angajarea unui "pittbul" (a se citi gardianul școlii!).

Ieri, într-o discuție cu Adrian To-por, președintele Consiliului consultativ al Asociațiilor de părinți din județul Constanța, am insistat pe necesitatea unei centralizări a acestor necesități pe care școala GRA-TUITĂ românească le presupune, de-așa manieră încât părinții să știe că au de cotizat suma de… ȘI-ATÂT! După care, evident, să primească, fără scandal, și o "dare de seamă" a modului cum au fost gestionați banii adunați de persoana juridică Asociația de părinți.

***

Proaspăt desemnat în sca-unul de ministru al Educației, Anton Anton afirmă în cuvântul său către tânăra generație că se simte onorat să participe concret la managementul educației.

"Finanțarea infrastructurii școlare, atât de necesare sis-temului de educație, dotarea unităților de învățământ cu materiale necesare procesului de predare - învățare - evaluare vor reprezenta continuarea viziunii asumate prin programul de guvernare în 2005. De asemenea, programul privind dotarea cu desktop-uri a fiecărui elev din primii doi ani de liceu". Ce frumos sună de-acolo de departe și cât de deșarte și lipsite de substanță sunt toate acestea!