Reportaj cu ștreangul de gât - note de la o execuție

BINE AȚI VENIT LA PROPRIA DECAPITARE, m-a salutat un jurnalist la intrarea în hotelul MALIBU. Am spus că era normal să vin la propria execuție, pentru că nu am fost prezent la nașterea mea politică.

v v v

Citesc un articol scris de Ion Cristoiu. Născut în 25 noiembrie ca și mine. Altădată om serios și intelectual de rezistență. Acum... trist. Sper că Guvernul lui Oprișan îl va pune șef la TVR, cum se spune că își dorește. Maestre, mult succes în lungul drum spre TVR! Vă trimit numărul lui Dragnea?.

v v v

Când mă gândesc că se întâmplă, deși pare absurd, ca fiul și fiica mea să trăiască într-o Românie în care Nicușor Constantinescu, Oprișan, sau Dragnea se visează miniștri îmi vin în minte doar două gânduri: emigrația sau haiducia. Înseamnă că statul este complet absorbit de grupări și clanuri și politica nu mai are sens. Are loc o tribalizare a politicii. Am vrut ca Politica inutilă să se termine cu cuvântul SPERANȚĂ. Chiar și cuvintele pot să moară...

v v v

Participarea lui Mircea Geoană. Discretă, perfectă, profesionistă. S-a luptat să evite votul pentru sancțiuni, dar nu a vrut să pună la vot propunerea majorității de a nu se sancționa nici o organizație. A pus însă un procedeu de falsificare a votului intitulat falsa alternativă: adică a pus să se voteze între procentele de 20% pentru sancțiuni sau cele de 25%. Obligându-i pe amărîții aflați între 20% și 25%, adică majoritatea, să voteze împotriva noastră. Am sărit să-l apăr de Iliescu, Răzvan Theodorescu, Mitrea, Iorgovan, Oprescu de zeci de ori. Și eram singur în acele situații. Am un defect de neiertat: de câte ori vorbesc cu Mircea îl cred... Cred că este un reflex emoțional al vechilor speranțe puse în el. Sau disonanță cognitivă, reflexul de a nu recunoaște o mare înfrângere. E atât de firesc în fiecare moment încât nici nu știu ce aș putea să-i reproșez;

v v v

După patru ore în care Grupul de la Constanța a încercat să ne curețe pe ardeleni, îndeosebi pe mine, fără a pronunța numele meu sau al județului, când au votat, tuturor li s-a făcut urgent foame. Nu s-a mai discutat nimic, toți se gândeau doar la mâncare și vorbeau despre această senzație. Era o foame care se transmitea bio-energertic, îi vedeam salivând. Oare așa se întâmpla și în Evul mediu, după participarea la execuții? O fi un mod de a alunga greața? O fi o formă de bulimie nervoasă? Rămân cu imaginea unor oameni care se grăbeau pe scări să uite gus-

tul sângelui îndesându-și pe gât ciorbă de burtă și mici. Coborând pe scări mi-era frică să nu alunec pe vreo dâră de bale.

v v v

Mai bine dizolvați decât asimilați, am scris pe un șervețel. Un prieten de la masă mi-a scris, completând: nedizolvabili și insolubili. Cu tot catalizatorul roșu folosit, i-am răspuns.

v v v

Nu înțeleg cum a putut participa Miron Mitrea la această înscenare? El este un om inteligent și cu un simț de orientare ieșit din comun. El gândește bine prospectiv și știe că guvernele făcute la beție, de dinainte de alegeri, nu au nici o șansă. Nu cred că a vrut să-și sacrifice prietenii dar nici nu înțeleg cum l-au convins să se bage.

Mamaia, 28 iunie 2008