Prin semnalul său, Matei D. A., din Constanța, în vârstă de 34 de ani, absolvent al Facultății de Istorie din București, a vrut doar să atragă atenția și altor tineri "teribiliști ca mine, care au ambiția să se bage în tot felul de lucruri pentru care n-au nici o pregătire, că dacă nu ai potențial pentru o anume muncă te distrugi nu doar pe tine, ci și tot ce au făcut bun alții".
Tânărul a insistat să nu omitem nici durerosul moment în care a încercat o conciliere cu mama sa: "Ce-ai mai venit acasă, mă nenorocitule? Crezi că va uita tac’tu vreodată că s-a ales praful de munca lui? Sau vrei să vezi ce legumă a ajuns de când i-ai distrus afacerea? Sunt mama ta, dar pentru nimic în lume nu te voi mai susține! Hai, cară-te acum de unde ai venit!".
Omul nepotrivit, la locul nepotrivit
"Mama, ca profesor de istorie, acum pensionară, m-a împins de mic să studiez în acest domeniu. Nu spun că nu am făcut-o cu plăcere, mănânc istorie pe pâine, fără să simt nevoia să schimb meniul. Ulterior, am descoperit, însă, că harul meu pentru istorie este unul special, dar că nu îmi aducea satisfacții profesionale. Mai degrabă mă simțeam împlinit atunci când puneam câte o cărămidă la temelia construcțiilor la care lucrau cei din firma tatălui meu. La insistențele mele, tata a acceptat în cele din urmă să mă angajeze, și nu pe un post oarecare, ci pe unul de director de marketing. M-am ocupat de contracte, deși nu cunoșteam dedesubturile, făceam orice, iar când banii au început să curgă devenisem cel mai fericit om, deși meritul real era al tatălui meu, care îmi superviza toate așa-zisele proiecte, dar și orice mișcare la firmă. Probabil și-a dat seama că sunt paralel cu construcțiile, dar n-a vrut să-mi taie elanul din start".
A urmat examenul incompetenței
Acum trei ani, înainte de Crăciun, din cauza aglomerării unor lucrări, tatăl său, dezavantajat și de o greutate în exces, a făcut comoție cerebrală. A fost dus de urgență la București. A urmat perioada în care Matei, închipuindu-se… mare director, a luat hotărâri aproape de unul singur, iar ceilalți angajați n-au avut curajul să-i spună în față că face erori. A fost suficient să tragă firma înapoi: "N-aș putea spune că firma noastră era în top, dar plutea destul de bine. L-am vizitat pe tata și i-am explicat totul. Nu mi-a reproșat nimic, dar din spasmele care au urmat mi-am dat seama că-i de rău. Peste două zile a mai făcut un accident cerebral. Eu am suspendat imediat firma, dar mama n-o să mă ierte niciodată că l-am terminat pe tata".
L-au ajuns din urmă datoriile
Pentru că nimeni din firmă nu l-a sfătuit să depună o declarație la Casa de Pensii pentru încetarea contractului de asigurări sociale, zilele trecute a primit o înștiințare de la această instituție, prin care era somat să plătească o sumă mare de bani în contul CAS-ului neachitat pe o perioadă de trei ani de zile, plus penalitățile aferente. El crede că este vorba despre o eroare, din moment ce, de doi ani de zile, este angajat ca profesor de istorie la o școală din județ și a plătit CAS-ul.
Lucrurile se pot lămuri
Cei aflați în astfel de situații pot lămuri lucrurile numai dacă se deplasează la Casa de Pensii, pentru a dovedi, cu documente (contract de muncă), faptul că au plătit contribuția de asigurări sociale într-o anume perioadă, ceea ce-i sugerăm și tânărului profesor.