Și englezii au idioții lor

de Georgiana Hașegan

Cine a rămas cu imaginea unei societăți britanice rafinate și elegante trebuie să se reactualizeze…

Societatea britanică de azi este un melting-pot (creuzet) în adevăratul înțeles al cuvântului. Oameni de toate rasele și culorile se întâlnesc în Londra de azi, un oraș cu totul unic. Cine nu l-a vizitat încă să nu creadă că englezii sunt niște lorzi!

Londra este un oraș în care te simți liber în absolut, în ciuda zecilor de mii de camere de filmat (CCTV) care te urmăresc la orice pas.

Ești liber! Liber să urinezi sâmbăta la ora 2 AM pe Oxford Street chiar în fața unui mare magazin și, credeți-mă, sâmbăta la 2 AM e plin de lume în Londra!

Dacă mai luăm în considerare că această acțiune a fost finalizată de o domnișoară britanică al cărei procent de alcoolemie nu m-aș hazarda să îl apreciez… înțelegem că libertatea este maximă.

Londra este orașul în care poți chiar să îți permiți să te îmbraci în mini, fără lenjerie intimă, și apoi să te urci pe motocicletă, și asta spre deliciul bărbaților din Soho.

Deci societatea britanică te surprinde la tot pasul! Oamenii sunt într-adevăr extraordinari, însă nici idioții nu lipsesc! Și iată modelul de idiot britanic:

Zilele trecute, mai exact pe 13 iulie, am avut o întâlnire de gradul 3 cu un driving instructor. Doream să mă familiarizez cu regulile și modul lor de a conduce. Acest instructor, Steve Draper din Sevenoaks - Kent, este modelul tipic de idiot britanic. Cred că și Eugen Ionescu m-ar fi invidiat pentru această întâlnire.

Steve Draper trebuia să vadă dacă, după 20 de ani de condus european, aș putea spera să conduc și în UK.

Lecția - examen trebuia să dureze o oră. Primele 30 de minute s-au desfășurat normal, eu concentrându-mă la maxim să nu intru greșit pe vreo bandă, în virtutea obișnuinței de a conduce pe dreapta șoselei.

Ehe… să nu credeți că totul s-a finalizat happy!...

La un moment dat, Steve Draper mă duce pe Hill Crest… da, ați înțeles, o stradă pe un deal.

Voia sa mă testeze la… plecarea din pantă.

Acum… da, Steve, ok… ai dreptate… însă, în 20 de ani, oi fi plecat vreodată din pantă!... Dar hai să-i dăm englezului ce-i al englezului!

Go!, zice Steve, iar eu, ca orice om normal, pregătesc mașina de plecare, mă asigur, semnalizez, mă pregătesc să scot frâna de mână… când Steve zice: "LEAVE THE CLUTCH AT THE BITING POINT!

Eu: LEAVE THE CLUTCH AT THE BITING POINT?

Steve (urlând): LEAVE THE CLUTCH AT THE BITING POINT!

Eu: LEAVE THE CLUTCH AT THE BITING POINT?

Steve (urlând din ce in ce mai tare): LEAVE THE CLUTCH AT THE BITING POINT!

Eu: LEAVE THE CLUTCH AT THE BITING POINT?

Eh… și iată-ne în plin teatru al absurdului… orice om normal ar fi înțeles nedumerirea mea și mi-ar fi dat un sinonim… dar nu Steve!

Ce voia de fapt Steve? Recunosc… mea culpa… sunt profesor de engleză, am studiat această limbă ani buni, dar nimeni nu mi-a făcut un curs despre THE BITING POINT OF THE CLUTCH (biting = mușcător; clutch = ambreiaj).

Of, școala românească!...

Steve continua să urle : LEAVE THE CLUTCH AT THE BITING POINT!

În momentul acela mi-a venit în minte că poate vrea să mușc din ambreiaj!!?? În timp ce analizam această posibilitate, dând drumul la ambreiaj, Steve urla: THAT’S IT!

Aha, asta era! Uite că am mai învățat ceva! De fapt, pe înțelesul meu de ne-britanică, ar fi fost: "release the clutch up!" (dă drumul la ambreiaj!) Iar înțelesul expresiei care mă nedumerise era de a ține ambreiajul la punctul în care mașina e pe punctul de a demara. Ok!...

Pornesc, dar Steve al meu scotea flăcări pe nas și urechi. Credeți ca s-a terminat aici? Nu! Vă înșelați!

Enervat de faptul că nu știam de BITING POINT OF THE CLUTCH, pentru următoarele 20 de minute a încercat să mă terorizeze cu "Go! Stop! What are you doing?!"

Dar punctul culminant nu venise încă…

La un moment dat, Steve zice: "La capătul drumului o luăm la dreapta!"

Eu, după legile europene, apropiindu-mă de intersecție, semnalizez dreapta.

Steve (urlând): NOT YET! Lovește semnalizatorul și îl rupe…

Moment de panică pentru mine… Steve devine roșu cu nuanțe de violet…

Eu mă întrebam oare ce urmează? Mi-a venit instantaneu în minte filmul "Anger Management", cu Jack Nicholson și Adam Sandler, și zău că-mi venea să trag pe stânga și să-i zic: "Steve, acum cântă după mine!…: I feel pretty/ Oh so pretty/ I feel pretty and witty and bright/ And I pity/ Any girl who isn’t me tonight!"

Se vedea pe fața lui că era în implozie…

La un moment dat, Steve a decis că nu știu să conduc! Ok, Steve, dar, crede-mă, ți-ai câștigat titlul de cel mai mare idiot britanic! Nu te voi uita niciodată! Trebuie să fii mândru de asta!