Sibiu versus Constanța, de la brandul succesului, la cultura eșecului

Cu un primar ales din primul tur cu o majoritate covârșitoare, pentru un al treilea mandat, municipiul reședință de județ are cu ce să se mândrească: din 2003 până astăzi, 31 de firme de renume, din diverse domenii, au investit în jur de 200 de milioane de euro numai în parcul industrial și au creat aproximativ 2.500 de locuri de muncă. În ultimii opt ani, municipiul a înregistrat o creștere a vizibilității cu aproximativ 30 de procente, bugetul local actual este de 14 ori mai mare față de cel din 2000, iar rata șomajului a scăzut de la 12,3 la 3,6%. În plus, potrivit datelor oficiale oferite de un studiu realizat de municipalitate, cultura a fost generatoarea profitului pe tot parcursul anului trecut, ea contribuind la creșterea beneficiului pentru aproximativ 75% din firmele existente.

Cifrele anterioare sunt definitorii pentru CV-ul municipiului Sibiu și au fost extrase dintr-un ghid economic, lansat, de curând, de autoritățile sibiene, care are la bază o analiză la nivelul ultimilor opt ani. Constanța, de asemenea municipiu reședință de județ, cu un potențial probabil mult mai mare de atragere a investitorilor străini, dar și cu o zestre culturală unică în România (și mă refer aici la interferențele multiculturale care definesc spațiul dobro-gean) pălește însă în fața unei astfel de prezentări. Singura asemănare între Constanța și Sibiu, în prezent, constă doar în faptul că avem, fiecare dintre noi, primul gospodar al urbei la al treilea mandat.

Primari în cifre

Cu o populație de aproximativ 170.000 de locuitori, Sibiul și-a desemnat, asemenea Constanței, primarul, din primul tur și pentru al treilea mandat. Klaus Werner Iohannis a fost ales cu un scor de 83,26% din voturi și reprezintă Forumul Democrat German din România. Organizația a dat la Sibiu și președintele de consiliu județean, dar și majoritatea în consiliul local. Și asta în condițiile în care, potrivit ultimului recensământ, structura etnică în municipiul Sibiu arată astfel: 95% români, 2% - maghiari, 1,6% - germani, 1,4% - alte minorități.

De menționat și faptul că prezența la vot a fost la Sibiu de 48,29%.

Tot pentru al treilea mandat l-au desemnat și constănțenii primar pe Radu Mazăre. Mazăre a obținut însă 68,65% din voturile exprimate, iar prezența la vot în municipiul de la malul mării s-a ridicat doar la 45,96%. Comparativ cu omologul său sibian, Mazăre ar fi putut fi în avantaj, el fiind reprezentantul unui puternic partid politic. Același PSD care a dat, ca și Forumul Democrat la Sibiu, și președintele de consiliu județean.

Cultura lor

Revenind la viața de zi cu zi, Sibiul este, într-adevăr, un etalon, în prezent, pentru ceea ce înseamnă un oraș european din România. O cali-tate pe care orașul și-a dobândit-o imediat după revoluție și și-a consolidat-o anul trecut, odată cu desemnarea lui drept "Capitală Culturală Europeană". Sibiul a arătat, poate pentru prima dată după revoluția din ’89, că în România se pot scoate bani din cultură.

Cifrele, deși redundante de multe ori pentru o viață culturală precum cea a Sibiului, anunță că, în 2007, la Sibiu au avut loc 337 de proiecte culturale finanțate de instituții și organizații culturale din țară și din lume, însumând nu mai puțin de 2.062 de evenimente artistice de teatru, pictură, muzică, proiecții de filme, dans, literatură, arhitectură, artă contemporană și gastronomie. Potrivit organizatorilor, valoarea finanțărilor pentru proiectele culturale a fost de aproximativ 13.400.000 de euro. În urma statisticilor realizate, numărul turiștilor în 2007 s-a dublat față de anul 2006 și s-a triplat față de 2005, ajungând la aproximativ 800.000.

Estimările arată că, în 2007, Sibiul a câștigat de pe urma statutului de capitală culturală europeană aproximativ 300 de milioane de euro.

Tot aici trebuie amintit și faptul că, în Sibiu, funcționează, printre numeroasele instituții de cultură, și unul dintre cele mai mari teatre din țară: Teatrul "Radu Stanca", organizator, în fiecare toamnă, al celui mai mare festival internațional de teatru pe meleaguri românești.

Un festival pe ale cărui scene au urcat ani buni și artiști ai defunctului Teatru de Balet "Oleg Danovski" din Constanța.

(In)Cultura noastră

Și, vrând - nevrând, dar păstrând proporțiile, nu putem totuși să nu comparăm pe alocuri cele două mari entități: Constanța și Sibiul. Din păcate, administrația locală și cea județeană constănțene au văzut în cultură, odată cu venirea lor la putere, un domeniu falimentar. Din grandiosul lor proiect electoral nu a răzbătut niciodată un mesaj elitist. Ba, mai mult, este de acum celebră reorganizarea teatrelor, din păcate pusă la cale, pe alocuri, chiar cu concursul unor oameni altădată de cultură. Astăzi, autoritățile constănțene se pot "mândri" doar cu faptul că vor fi executate silit pentru răul produs culturii constănțene.

Așadar, în timp ce un oraș precum Sibiul face bani din cultură, ba, mai mult, își crește cota în toate domeniile ca urmare a exploatării zestrei culturale, Constanța trăiește din amintiri la acest capitol. În plus, nesăbuința aleșilor județeni îi va costa pe constănțeni nici mai mult nici mai puțin decât 1,5 milioane de lei, angajații de la fostele teatre, concediați ilegal în urma aberantelor hotărâri, câștigând în instanță pro-cesul intentat Consiliului Județean Constanța.

Dar este drept că și Constanța are ceva aparte față de Sibiu… Formula 1 pe apă, expoziții de mașini vechi, samba, mai nou tangou sunt doar câteva "obiective" majore ale municipalității, care însă scot din buzunarul constănțenilor de rând bani grei și care fac bine doar la imaginea edililor. (A se vedea numai bugetele alocate anul trecut de Consiliul Local și cel Județean pentru parada bărcuțelor).

Bani și… bani

Într-un cotidian local, primarul Johannis declara, de curând, că "atragerea investițiilor străine și firmele profitabile din oraș au contribuit semnificativ la creșterea bugetului local. Din anul 2000, bugetul local a crescut de peste 14 ori, fără ca municipalitatea să majoreze taxele și impozitele plătite de sibieni, ci doar ajustându-le cu rata inflației". Asta în timp ce la Constanța, an de an se instituie o serie de taxe și impozite, taxa de barieră face carieră în instanță, iar marii investitori lipsesc.

În plus, edilii noștri și-au făcut și un obicei din a se plânge întruna că sunt oropsiții guvernării și că, vezi Doamne, nu li se dă nici o centimă. (Să ne amintim numai de panourile din campania electorală când edilii îi înștiințau pe constănțeni că guvernul a alocat 0 lei municipiului Constanța). Micile tentative ale unor investitori veniți din afară au murit din fașă, municipiul de la malul mării fiind un oraș închis din acest punct de vedere.

În Sibiu, în 2003, a fost inaugurată cea mai mare zonă industrială, care a atras investiții de 200 milioane de euro până în prezent. Este vorba despre firme mari care au creat peste 2500 de locuri de muncă în zonă. Constanța, însă, nici măcar în domeniul turismului, care îi este cel mai la îndemână, nu a reușit să atragă investitori de vază, cunoscut fiind faptul că și cele mai mărunte afaceri de profil sunt încropite de cercurile închise de "investitori" autohtoni.

Pentru a contura și mai bine "interesul" pe care administrația constănțeană îl manifestă față de atragerea de fonduri de orice fel, trebuie musai amintită și de acum celebra poveste a Pavilionului Expozițional. Un proiect european de câteva milioane de euro s-a dus pe apa sâmbetei, mai marii noștri susținând că se descurcă ei și, în concluzie, Constanța nu are nevoie de banii europeni… Pavilionul Expozițional nu este gata nici astăzi.

Dar cu siguranță că Sibiul nu este singurul loc din România unde cultura atrage venituri considerabile, investitorii străini găsesc o ușă deschisă, iar bugetul local se rotunjește prin hotărâri viabile și în nici un caz pe spinarea locuitorilor. Constanța, însă, va deveni unică în scurt timp dacă administrația locală și cea județeană vor continua să se dedubleze în "vătaful" de la malul mării, împiedicând orice tentativă de aliniere la standarde europene.