Taxa de acces în Paradis

Criza financiară (da, da, aceeași criză) aduce schimbări în topul celor mai scumpe orașe din lume. După cum plastic

s-a exprimat directorul casei newyorkeze de licitații, Sotheby’s, "chiar

și în aceste timpuri grele,

în ciuda recesiunii economice, există averi uriașe în lume".

Plecând de la premisa că bogații au rămas la fel de bogați (rapor-tându-le câștigurile la cele ale salariaților din industria textilă românească, să zicem), nu e de mirare că micuțul Monte Carlo a rămas pe primul loc în top, ba chiar prețul mediu pe metru pătrat a crescut, până la 4.420 dolari. De ce?

În primul rând, cererea este uriașă, mai ceva ca în vremurile bune la Drept. Există și 100 de clienți interesați să cumpere un apartament în Monte Carlo. Drept urmare, prețurile cresc corespunzător cu interesul magnaților, sportivilor și vedetelor de muzică sau film.

În al doilea rând, Monaco este un paradis fiscal. No taxes=more money! Mai ales acum, când averile se depreciază de la simple zvonuri și rapoarte pesimiste ale agențiilor de rating, un loc în care banii nu sunt împuținați de nicio administrație este neprețuit.

Cu alte cuvinte, dacă vrei să stai în paradis, te costă! În Monaco nu există viață după taxe.

N-ai de achitat taxă de protecție, nu îți pune nimeni bariera în față dacă vrei să intri. În condițiile în care ai plătit 4.420 dolari pentru un metru pătrat construit, slabe șanse să te mai deranjeze cineva vreodată.

Pe locul doi în top vin rușii, care câștigă astfel războiul cu americanii, aruncându-i pe brokerii din New York de pe podium. Moscova are prețuri medii de 1.937 dolari/metru pătrat, cu 9 dolari mai mult decât Londra (1.928 dolari). Moscova a câștigat teren pe fondul unei creșteri economice impresionante. După cum bine țineți minte, anul 2008 a marcat un maxim istoric al prețului barilului de petrol. No comment. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în acest an. Petrolul e mai ieftin decât apa plată, indicii bursei valsează pe roșu iar materiile prime din care fac rușii miliarde peste miliarde sunt din ce în ce mai puțin căutate, din cauza reducerii globale a investițiilor.

După cum spuneam, New York-ul cade pe un trist loc șase, cu prețuri de ansamblu rezidențial de pe coclaurile constănțene cu buruieni și maidanezi, adică 1.348 dolari/metru pătrat.

Piața auto încă funcțională din prima parte a anului 2008 a împins metropolele asiatice (Hong Kong și Tokyo) pe locurile patru și cinci, cu prețuri medii de 1.400 – 1.500 dolari/metru pătrat.

Cairo, cel mai ieftin

oraș din lume

Ce a tras New York-ul în jos a fost arătătorul gigantic al planetei, care s-a îndreptat spre Big Apple (mai exact spre Wall Street) și a zis "VINOVAT!". Criza a plecat de la ei și s-a întors înzecit.

Așa că bogații se ascund de opinia publică mai ceva ca motanul meu de copii sub 1,2 metri înălțime.

"Există cerere și chiar bani pentru proprietățile exclusiviste. Problema e că oamenii cu posibilități financiare ezită, se tem să cheltuiască bani în văzul lumii", spune același director al Sotheby’s, citat de mama și tata topurilor, Forbes.

În mare parte, și prețurile exagerate ale proprietăților au dus la blocajul imobiliar. Gradul de supraestimare a prețurilor se calculează în funcție de media chiriilor și prețurilor. Cu cât indicele este mai mic, cu atât orașele în cauză suferă de supraevaluare.

Media în orașe ca Londra, New York, Moscova sau Tokyo este cuprinsă între 4 și 5%.

La polul opus se află orașul Chișinău, cu un indice de 14,17%, urmat de Cairo, cu 12%. De altfel, orașul egiptean este și cel mai ieftin, cu o medie de 574 dolari/metru pătrat.

O medie rezonabilă ar fi de 8%, cifră care reflectă exact realitatea imobiliară dintr-o zonă.

Prețul corect,

o problemă subiectivă

Problema în marile metropole este existența unui preț generic al pieței. Spre exemplu, dacă un anume Ion Avere a scos la vânzare un penthouse cu 50 milioane dolari și pe 18 februarie 2009 s-a răzgândit, prețul nu se actualizează și intră așa în statistici. Cum omul nu mai vrea să vândă locuința, nu are de ce să își mai bată capul cu prețul. Altfel, prețurile au scăzut puternic în NY, spre exemplu, unde apartamentele de lux au pierdut până la 40% din preț.

Cam același lucru se întâmplă și în Constanța, mai exact prin Faleză Nord. Mulți străini au cumpărat etaje întregi prin blocurile de la malul mării, acum câțiva ani, și cum nu le folosesc decât o dată, de două ori pe an, valoarea luată în calcul de restul proprietarilor rămâne neschimbată. De aceea pornesc chiriile de la 450 – 500 euro, nu neapărat pentru că ar fi cine știe ce lux în zonă. Și prin Poarta 6 ai vedere la mare și la lac, dar nu cere nimeni 200.000 euro pentru un apartament.