Topraisar – Lucrare de canalizare de 2,5 milioane euro, ținută în loc de lipsa avizelor

Primarul comunei Topraisar a obținut o finanțare de 2 milioane și jumătate de euro pentru introducerea sistemului de canalizare și extinderea rețelei de apă pentru săteni. Lucrările au fost demarate anul trecut, în prezent ulițele comunei fiind străbătute de kilometri de șanțuri și de conducte.

Uniunea Europeană ne impune ca nivelul de trai în mediul rural să fie crescut prin investiții în infrastructură. De la rețele de alimentare cu apă, gaz, precum și canalizare, ele ar trebui să funcționeze în toate localitățile. Comuna Topraisar nu se poate mândri însă cu niciunul din aceste servicii.

Sătenii din localitatea Topraisar folosesc un sistem de aducțiune a apei potabile vechi de zeci de ani. Unii scot, în continuare, apă din fântâni, întrucât conductele nu trec și pe lângă gospodăriile lor. "Lucrăm la extinderea rețelei de apă la Topraisar încă din septembrie 2008. Ea nu a fost niciodată o rețea de apă pentru populație, pentru că deservea fostelor unități agricole, iar oamenii s-au racordat la conductă în măsura în care trecea pe lângă gospodăria lor", ne-a spus primarul localității, Stelian Gheorghe.

Fonduri structurale blocate de birocrația românească

Edilul local și-a propus ca sistemul de canalizare și rețeaua de apă să deservească celor 3.600 de familii, separat de fosta rețea, iar după aceea urmează să realizeze și o stație de epurare, însă întâmpină dificultăți. "Bani avem din fonduri europene, însă ne omoară avizele. Chiar așa greu cum merg lucrările, este bine că se schimbă țevile, că mereu pocneau", s-a plâns primarul.

În condiții normale, extinderea rețelei de apă nu ar trebui să dureze mai mult de un an și jumătate, a apreciat Stelian Gheorghe, dar, cum nu obține avize, nu este exclus să piardă și fondurile structurale.

Primarul preconizează că localitatea se va dezvolta după ce va fi introdus sistemul de canalizare și se va extinde rețeaua de apă; el se așteaptă ca prețul la terenuri să crească, mai ales că după ce termină cu săpăturile vrea să asfalteze, pentru început, cinci kilometri de stradă. "Când am venit eu primar, în 2000, dacă ploua era jale. Nu se putea circula cu mașina pe străzi, peste tot era numai nămol. După ce sap șanțurile și pun țevile, voi asfalta", a mai adăugat edilul.

Un localnic, Gheorghe Manole, își amintește cu groază de vechile străzi, pe care reușeau să circule doar cei care aveau 4X4: "Copiii se chinuiau cu cizme, erau murdari, dar devenise obișnuință. Acum se fac șanțuri și ne bucurăm că vom avea canalizare". Este mulțumit că rețeaua de apă trece și pe strada lui, că acum, la bătrânețe, nu se va mai chinui să scoată din fântână apa pentru băut sau pentru udat grădina.

Deși în acordul de aderare la UE a fost prevăzut ca localitățile din mediul rural să aibă canalizare până în 2018, statul român se remarcă, așa cum ne-am obișnuit, prin a pune bețe-n roate cu birocrația care există în sistem. În loc să vorbim de o stare de normalitate, de civilizație, de dezvoltarea infrastructurii care ar putea atrage investitori în zonă, ne temem să nu pierdem fondurile nerambursabile.