Amenințată cu moartea dacă va cere custodia copilului

Stabilirea custodiei copilului din punct de vedere juridic este un element inevitabil al divorțului, ea însemnând încredințarea spre creștere și educare a copiilor (rezultați din căsătorie sau adoptați în timpul acesteia) unuia dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a avea legături personale cu ei.

Cea mai obișnuită situație în justiția română (95 la sută din cazuri) este ca, în urma unui divorț, copiii să fie încredințați spre creștere și educare mamei. Mai există și cazuri în care părinții își… împart, de comun acord, copiii, sau când aceștia rămân în grija tatălui.

În ultima categorie se înscrie și Simina Luca, din Constanța, care ni s-a plâns că instanța a divorțat-o nu doar de soț, ci și de copil.

"Când m-am căsătorit, abia terminasem liceul, iar fostul meu soț absolvise facultatea și lucra ca inginer de vreo trei ani. Avea o casă pe numele lui, extraordinar de frumoasă și luxoasă, mașină și tot ce-și poate dori un om. Ne-am cunoscut la aniversarea unei verișoare și l-am simțit că s-a îndrăgostit la prima vedere de mine pentru că eram foarte frumoasă, cea mai frumoasă dintre toate fetele invitate la petrecere. Diferența dintre mine și celelalte fete era că eu m-am născut și am crescut la țară, iar gesturile și exprimările mele mă dădeau de gol că sunt o fată simplă. N-o să uit niciodată cum îmi tot spunea că sunt simpluță și naivă și că tocmai de aceea mă iubea tare mult. Și ca să-mi arate că nu se joacă cu vorbele, m-a dus la starea civilă după nici două luni de prietenie, iar peste un an s-a născut băiețelul nostru. Neavând experiență cu bărbații i-a fost ușor să mă ducă de nas cum a vrut el. Poate că nu m-ar fi deranjat asta, că doar duceam o viață de prințesă și aveam multe de învățat, însă atunci când aveam invitați sau mergeam noi undeva și observa la mine gesturi care nu-i plăceau mă jignea în fața tuturor, mă făcea prostănacă și țărancă. Azi așa, mâine-așa, m-am îmbolnăvit de nervi. Mi-a adus un psihiatru acasă, m-a tratat, dar nu aveam cum să mă fac bine din moment ce el din needucată nu mă scotea. A început să mă și lovească, iar când mi-a spart arcada de la ochiul stâng am fugit de acasă, fără copil, pentru că nu aveam unde să-l duc, mama mea trăind în Australia de peste zece ani, iar tată nu am. S-a supărat foc pe mine că am refuzat să mă întorc acasă, m-a reclamat la poliție pentru abandon de familie și s-a jurat că n-o să mai văd băiatul niciodată. La divorț i-a fost ușor să-și ducă planul la bun sfârșit pentru că eu nu aveam nici casă, nici de muncă și locuiam la o prietenă, care m-a primit din milă. De asemenea, băiatul avea peste zece ani, așa că judecătorul l-a întrebat cu cine vrea să rămână, iar el l-a ales pe taică-su".

Nu i s-a permis să-și viziteze copilul

Chiar dacă specialiștii recomandă celor care divorțează să nu pornească de la prejudecata că divorțul este neapărat o dramă pentru copii, în situațiile în care, după despărțire, părinții nu știu să comunice, nici între ei, nici cu copiii, separarea poate avea efecte grave pentru cei mici. Așa s-a întâmplat și în cazul de față, când, după divorțul părinților, băiatului i-a fost angajată o bonă, iar mamei nu i s-a permis să-l viziteze nici măcar în zilele stabilite de instanță.

"Nu puteam să rezist fără să-mi văd băiatul și mă furișam la școală, ajutată de rudele lui, ca să vorbesc cu el. Acum băiatul are 11 ani și își dă seama că a greșit când i-a spus judecătorului că vrea să rămână cu taică-su, plânge că vrea să-l iau la mine, dar eu vreau, ca măcar de data asta, să fac totul legal. I-am spus, la telefon, fostului meu soț că acum am de muncă și vreau să-mi iau copilul, dar mi-a spus că dacă îndrăznesc să-i cer asta o să mă omoare. V-am deranjat pentru că aș vrea să aflu dacă în situația asta întortocheată a noastră, în care eu n-am avut bani să plătesc pensie alimentară pentru copil, cum trebuie să procedez ca să obțin custodia băiatului, mai ales că nu îmi permit un avocat. Vă mulțumesc foarte mult pentru înțelegere și vă doresc multă sănătate".

Drept obținut în instanță

Încredințarea copiilor unui părinte poate fi făcută numai de către instanțele judecătorești, care se pronunță în baza probelor administrate și a anchetei sociale făcute de către Autoritatea tutelară – ne-a explicat consilierul juridic Carmen Gigică. Rolul instanței este acela de a stabili dacă solicitantul (părintele) îndeplinește condițiile morale și materiale pentru a obține custodia copilului. Dacă acesta îndeplinește cele mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea copilului, cu siguranță că va avea câștig de cauză.

Custodia comună ar fi de preferat

Chiar dacă mulți părinți decid să-și facă vieți separate, este absolut necesar ca ei să rămână o echipă în ceea ce privește responsabilitățile pe care le au față de copil, principala lor grijă fiind aceea de a veghea asupra educației copilului. Cu alte cuvinte, psihologul Speranța Băcana recomandă părinților aflați în situații similare să se pună pe planul doi și să renunțe la propriile orgolii, dacă într-adevăr își iubesc copiii. Și, mai ales, să nu profite de faptul că dețin, legal, custodia copilului. Mai mult, pentru protejarea copiilor de traumele post-divorț, specialista este de părere că actuala legislație ar trebui modificată în sensul instituirii unei custodii comune.