Ca în povestea cu măgarul…

Probabil că mulți dintre noi nu și-au imaginat cât de greu îi va fi României să depășească efectele crizei care și-a întins tentaculele peste tot. Chiar dacă specialiștii urlă ca din gură de șarpe că singura șansă este ducerea la capăt a tuturor reformelor, oricât de dureroase ar fi ele, sunt multe voci care pun la zid măsurile anticriză ale Guvernului.

În era tehnicii… absolute, mulți consideră că este un non-sens să tragă cu urechea la valorosul tezaur de povești lăsat moștenire de generațiile anterioare de români, generații care, la rândul lor, au fost… acoperite de pământ cum suntem și noi astăzi.
Asta este ideea pe care a dorit s-o transmită cititoarea noastră, Iolanda Mureșian (47 ani), care a lucrat o vreme în învățământ, apoi s-a retras în mediul privat: "Îmi place să știu ce se întâmplă în țara mea și de aceea încerc să-mi fac timp să mă uit seara la știri, atât cât pot. Nu sunt de acord cu manipularea unor posturi, e problema lor cum stau cu respectul, dar am înțeles că, indiferent de poziția unei televiziuni sau a alteia, situația… e groasă! Ceea ce nu înțeleg este derapajul, în primul rând al politicienilor din opoziție (nici mie nu-mi convine să-mi taie cineva din salariu, să nu vă faceți iluzii că nu mă interesează confortul propriu!), dar și al celor mulți, foarte mulți plătiți de stat care se luptă cu Guvernul în acuze și greve. Dar, oameni buni, nu vedeți că ne-a doborât criza și nu mai avem timp să aruncăm cu pământ unii în alții? Nu ne mai permitem, fraților, să căutăm țapi ispășitori, trebuie să facem ceva pentru copiii noștri, nu pentru politicieni! Sincer, mi-aș dori ca în România, politica să dispară pur și simplu și să se inventeze alte reguli pentru stăpânirea societății, atât de nesuferită îmi este, dar e prea târziu pentru regrete! Am o cunoștință care lucrează în apropierea guvernatorului Băncii Naționale care i-a spus răspicat că dacă nu se taie cheltuielile în forță, vom… muri cu toții! Ca-tegoric, e treaba politicienilor, și de la putere, și din opoziție, să stabilească de unde și cât trebuie tăiat, dar nu e vreme de zăbavă.
Cunoscuții mă știu, mă cam mănâncă limba și când am ceva de spus, o fac, îmi asum și riscurile declarațiilor, nu-i problemă. Tot văzând că în loc să se toarne apă peste scandalul social, se aruncă și mai mult gaz, mi-am permis să vă trimit o veche poveste populară, pe care o păstrez de la bunica mea, care m-a ajutat și pe mine să depășesc toate greutățile pe care le-am avut în viață și au fost destule! Dacă cititorii Cugetului liber vor face un efort să o citească, sunt convinsă că dacă nu vor dori s-o ia în seamă, măcar o să mediteze un minut asupra ei și tot ar fi ceva!"
v v v
"Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, țăranul hotărî că măgarul și-așa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată și că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Așa că țăranul își chemă vecinii ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată și începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea și se puse și mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeți de pământ, măgarul se potoli și tăcu.
Țăranul se duse și privi în adâncul fântânii și rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neașteptat: se scutura de pământ și pășea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizduri și ieși fremătând.

În viața asta, tu trebuie să fii soluția!
Cititoarea noastră este convinsă că n-o să se vindece niciodată de... sechelele meseriei de dascăl, însă ne-a mărturisit că a făcut acest gest în speranța că și alți cititori vor înțelege că onor criza ne-a aruncat, pe cei mai mulți dintre noi, într-o fântână fără fund și tocmai de aceea trebuie să facem eforturi, aidoma măgarului din poveste, să ne scuturăm singuri de pământ: "Din gaura în care ne-au băgat, politicienii au înțeles că tot noi putem să ne scoatem! Măcar acum sunt sinceri! Dar n-o să-i iertăm dacă n-o să ne ajute, deschizând ei înșiși cel mai larg pungile doldora de galbeni!".