"Vorbesc foarte serios, sunt dispus să fiu primul kamikaze al României!"

Se spune că putem depăși momentele cele mai crâncene din viață dacă ne mobilizăm și nu ne dăm bătuți, la fel cum greutățile sunt ocazii pentru un pas înainte. Din păcate, există în viață și episoade când și cei mai optimiști cred că soluția nu mai stă în mâna lor.

E. Spieghel, în vârstă de 64 de ani, s-a ghidat toată viața după aceste repere, mai ales că destinul a vrut să rămână orfan de tată la 11 ani, iar pe mama sa a pierdut-o când avea 14 ani. Rămas cu o soră mai mică, pentru care a făcut tot ce i-a stat în putere ca să crească frumos, a cunoscut, de la o vârstă fragedă, privațiunile de tot felul. De aceea, consideră că nimeni, sub niciun motiv, nu are dreptul să lovească în bătrânețile sale cu noi greutăți pe care, oricât de mult și-ar dori, nu le mai poate duce la vârsta pe care o are, chiar dacă în tinerețe a făcut sport de performanță.
Foarte îngrijorător este că sa-lariați cu venituri la limita subzistenței, copleșiți psihic de măsurile de austeritate fără precedent de care tot românul a aflat cu maximă stupoare, lansează semnale catastrofice către guvernanți. Unul dintre cei care s-ar putea regăsi în această categorie este și E. Spieghel, bugetar cu un salariu lunar de 700 lei, decepționat și în același timp îngrozit de consecințele ideii micșorării… en-gros a salariilor, ca și a pensiilor, de altfel: "Vorbesc foarte serios, sunt dispus să fiu primul kamikaze din România dacă nu se vor separa apele între salariile foarte mici și celelalte. Înțeleg perfect și nu trebuie să-mi dea nimeni lecții, este o perioadă grea și suntem cu toții datori să punem umărul să ne fie mai bine și să ieșim din criză. Asta nu înseamnă că are cineva dreptul să-i extermine pe cei cu salarii și pensii foarte mici, a căror vârstă nu le permite să-și completeze veniturile. Aici e problema, nu în celelalte măsuri, pe care le consider cât de cât decente. Cum pot să spună politicienii că tăierea cu 25 la sută și a salariilor mici este singura soluție?
Am cinci copii și am considerat că merită să fie crescuți așa cum trebuie, motiv pentru care soția a trebuit să se retragă de la muncă. Eu am rămas orfan de mic, am avut curajul să mă lupt cu viața și să am și cinci copii. Tocmai de aceea, simt că nu are nimeni dreptul, la vârsta mea, să-mi ofere alte curbe de sacrificiu, pentru că acum chiar nu le mai pot duce. Imaginați-vă cum e să trăiești dintr-un salariu de 700 de lei, darămite să mai tai încă 25 la sută din el! Îmi este cu neputință să cred că tăierea fără discernământ a pensiilor este singura soluție pentru ieșirea din criză!
Supărat că s-a ales praful de soarta României, sunt dispus să devin primul kamikaze din România și să mor, la propriu, de gât, cu politicienii care consideră că genocidul pensionarilor cu pensii mici este luminița de la capătul tunelului! Vorbesc serios, deși mă doare sufletul că s-a ajuns până aici! Legea 18, de exemplu, nu a fost abrogată, de ce nu se face uz de ea, pentru pedepsirea miilor de corupți ai acestei țări?"

"Voi da statul în judecată!"
Măsurile de forță pe care politicienii le văd capabile să atenueze efectele crizei i-au pus pe jar și pe cei cu pensii la limita subzistenței, care, ani de zile, cu onestitate, au contribuit din salariile lor la propriile pensii, iar acum se consideră pur și simplu "tâlhăriți la drumul mare. Se știe prea bine că hoția este pedepsită de lege. Eu nu cer pensie mai mare, chiar dacă am muncit din greu, dar așa erau salariile și asta e contribuția mea directă. Dar să vii tu stat și să-mi tai dintr-un venit de 540 de lei pe lună, ăsta e furt curat! O să dau statul în judecată și sigur o să câștig! Nu cer pomană de la nimeni, vreau dreptul meu legal. Ce vină am eu că toate guvernele n-au știut să-și gospodărească banii și i-au băgat aiurea, în ce nu trebuie, ca să suferim noi acum? Să răspundă cei care și-au bătut joc de banii țării, nu pensionarii amărâți, care oricum suferă! Pensiile sunt din banii noștri, nu ai Guvernului! Despre alte măsuri se poate discuta, dar despre pensii, nu! De unde să îmi mai scadă? Și vreau să se știe că eu nu vreau să mor de foame pentru că statul îmi fură mâncarea de la gură!" (L. Vărgatu, 69 ani)
v v v
Cine credeți că a pus cele mai multe cărămizi la temelia dezastrului economic actual, dragi cititori?