Cât durează luna de miere

Din păcate, realitatea demonstrează că lipsurile, grijile, frustrările de tot felul, chiar rutina, pot fi sursa unor neînțelegeri, chiar scene de familie, lucrurile degenerând dacă niciun partener nu este dispus să lase de la el. Există momente când fiecare încearcă să se impună într-un fel sau altul în fața partenerului. Când ajungem să ne purtăm ca un "șerif", lucrurile scapă de sub control, iar conflictele sunt inerente. Pentru a nu se ajunge atât de departe, psihologul recomandă echilibru: "Nu e de bine să fii nici stăpânul, dar nici sluga partenerului tău!". 

Teoria e promițătoare, însă când partenerul se încăpățâneză să adopte poziția de superioritate în fața celui cu care ar trebui să împartă și bune, și rele, celălalt va acumula tensiuni, iar până la urmă va ceda: "Probabil că după ce se termină borcanul cu miere, partenerii se ceartă. La noi se întâmplă ceva ciudat: soțul nu se ia la harță cu mine, uneori mă ignoră total, mi-a dat de înțeles că el e cocoșul în casă, că face numai ce vrea și ce crede că e mai bine pentru familia noastră. Avem un bebe, iar asta îl face și mai sigur pe el. Părinții îmi spun că așa sunt bărbații, și mama a stat drepți în fața lu’ tata, socrii au aceeași teorie, dar eu prefer să mă despart, decât să fiu umilită. Problema e că abia în decembrie facem trei ani de căsătorie, avem prieteni căsătoriți în același an cu noi, care tot în luna de miere se simt! Iar pe noi ne paște divorțul!".

Armonie perfectă nu există

Este de notorietate sintagma că, în niciun cuplu, armonia nu este perfectă, iar luna de miere nu are viață prea lungă. Însă psihologul ne-a explicat că există foarte multe cupluri în care tensiunile sunt rare, întrucât își dau seama că liniștea și calmul aduc mai multă fericire în familie: "Studiile arată că majoritatea partenerilor se ceartă cel puțin o dată pe zi. Ideal ar fi ca și în aceste condiții, niciunul să nu se complacă, nici în postura de cocoș, nici în aceea de găină, cum se spune la români! Pe de altă parte, influența educației, a amestecului părinților în viața de cuplu este esențială".

Ce-i de făcut

"Șerifului" trebuie să i se raporteze că atitudinea lui arogantă aduce multă suferință și duce la acumularea de tensiuni, iar dacă nu și-o schimbă, ar putea urma decizii extreme, chiar despărțirea. Tonul folosit trebuie să fie, însă, prietenos. Apoi, ambii parteneri să discute cu sinceritate despre ceea ce fac, gândesc și mai ales despre ceea ce simt. "O mare parte din certurile partenerilor pot fi aplanate prin propriul control al atitudinii de superioritate. Nu e nevoie de reguli savante, e suficient să nu faci partenerului tău de viață ceea ce nu ți-ar plăcea să-ți facă el ție!" – a completat psihologul. În plus, chiar dacă, la un moment dat, partenerii devin furioși, în niciun caz nu trebuie să se jignească reciproc, să-și reproșeze tot felul de lucruri. Iar dacă pe lângă fiecare critică adusă, vor lăsa puțin loc pentru un mic compliment, adresat fără nicio urmă de ironie, va fi imposibil ca situația să nu se îndulcească.