Ce este preavizul de concediere

"Am primit decizie de concediere, dar sunt obligat să stau în preaviz, numai așa, ca să nu am timp să-mi caut de lucru. Eu am venit la firma asta după o demisie, când, culmea, nu m-a obligat nimeni să stau în preaviz, cum spune legea. Sunt obligată să stau în preaviz cum mi se cere sau e o răzbunare?" – este dilema unei cititoare.

v v v

Înainte de a intra în detalii, Mihaela Crivea, specialist în probleme de muncă, a ținut să precizeze că, de obicei, preavizul la concediere este confundat cu preavizul la demisie. Acesta este și motivul care provoacă nemulțumiri și tot felul de confuzii în momente atât de sensibile cum sunt atât concedierea, cât și demisia. Pentru lămurirea lucrurilor, trebuie precizat că aceste două tipuri de preaviz sunt complet diferite, atât din punct de vedere al duratei, cât și din perspectiva naturii lor juridice.

Astfel, preavizul la concediere a fost gândit pentru protejarea salariatului de o concediere pe nepusă masă, în timp ce preavizul la demisie protejează angajatorul de o demisie intempestivă. Pe de altă parte, este adevărat că salariatul concediat nu poate renunța la dreptul său de preaviz, în schimb, angajatorul poate renunța, parțial sau total, la preavizul ce îi este acordat de salariatul care demisionează. Termenul de preaviz prevăzut de lege în cazul concedierii reprezintă o limită minimă, în timp ce termenul de preaviz pe care legea îl prevede în cazul demisiei, reprezintă o limită maximă. Astfel, preavizul la concediere are aceeași durata legală pentru toți salariații (minimum 20 de zile lucrătoare), în timp ce preavizul la demisie diferă după cum salariatul are o funcție de conducere (maximum 45 de zile calendaristice) sau o funcție de execuție (maximum 30 de zile calendaristice). În concluzie, rațiunea legală a preavizului la concediere este numai protecția salariatului, angajatorul fiind obligat să admită derogări de la această formă de preaviz.