"Ce mi-e piața, ce mi-e hipermarketul? Tot un drac!"

Fie că alegem să ne facem cumpărăturile din piață, fie din supermarketuri, cam tot atât plătim. Ba, de multe ori, se întâmplă ca în piață, prețurile să fie mai mari decât cele practicate de marile magazine, iar despre negociere, nici nu poate fi vorba.

Pe vremea comuniștilor, în toate piețele era afișată la vedere, pe un panou imens, o listă cu toate prețurile produselor comercializate la tarabe, denumită "mercurial". Practic, toți comercianții, producători sau negustori, erau obligați să vândă la tarifele fixate, dimi-neața, de administrația pieței.

De când cu economia de piață, teoretic, prețurile sunt libere, fiecare vinde cu cât vrea, iar intervenția statului este limitată. Oamenii atrag însă atenția că, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa, iar dacă e să ne referim la piețele agro-alimentare, s-ar părea că "mercurialul comunist" și-a reintrat în drepturi. "Cu foarte, foarte mici excepții, la toate tara-bele, prețurile afișate sunt ace-leași. Iar moda asta e în toate piețele, ca pe vremea mercurialului, pe care eu l-am prins! Dimineața, se vorbesc între ei toți piețarii, știu sigur asta, nu vorbesc din cărți, iar dacă pe parcursul zilei, vreunul dintre ei, producător sau negustor, ce-o fi, îndrăznește să încalce înțelegerea, e oaia neagră a pieței! Și, pentru liniștea lui, niciun piețar nu-și dorește asta, secretul mi l-a spus o rudă care vinde în Griviței!" – ne-a mărturisit Constanța Trandafir. Femeia obișnuiește să-și facă, în general, cumpărăturile din această piață, întrucât locul său de muncă este în apropiere. Dar a observat că practica este valabilă și în celelalte piețe. Consideră că trebuie găsită o metodă împotriva intimidării comercianților, căci mulți și-ar dori prețuri mai mici decât să li se strice marfa pe tarabe, din cauza căldurii, dar n-au curajul necesar să-i înfrunte pe… majoritari!

"Tocmeala", exclusă!

"Eu bat drumul să merg într-o piață mare ca să mă tocmesc și să cumpăr mai ieftin, că la hypermarket nu pot să fac asta. Își imaginează cineva că, în ziua de azi, tocmeala de altădată nu mai există? N-au curaj oamenii ăștia să vândă mai ieftin decât vecinul, de zici că-l trimite la eșafod după aia! Plus că au prețuri foarte mari. Ardeii din piață, scofâlciți și fără permisiunea să-i alegi, sunt mai scumpi decât la supermarket! Ce mi-e piața, ce mi-e hipermarketul? Tot un drac! Dar ce poți să le faci?" (Liliana Dan).

Replica piețarilor, tot… la indigo!

Fie că este vorba despre ridichi, ceapă verde sau alte verdețuri de sezon, de legume sau fructe… "românești" sau de import etc., prețurile… afișate sunt aceleași cam în 99,9 la sută din tarabe. Explicația am primit-o cu lejeritate, toți piețarii rugați să ne spună de ce vând cu prețuri identice ne-au dat același răspuns: "Dacă toți cumpărăm marfa de la același producător, prețurile nu trebuie să fie la fel? De-aia nu ne mai tocmim cu clientul! Vrea să cumpere, bine, nu vrea, să fie sănătos!".

Cât privește explicația celor care au recunoscut că sunt producători, și aceasta ne-a lăsat perplecși: "Adică, tot noi, care ne spetim muncind tot anul, să vindem mai ieftin decât ăștia care iau marfa de-a gata și doar o trântesc pe tarabă? De parcă n-ar fi destul câte impozite plătim și ce de stricăciuni avem! Uitați-vă la manichiura doamnei și la unghiile mele! Ce vreți mai mult?".

Rugați să ne spună cum percep ei supărarea clienților pe tema prețurilor exagerat de mari, răspunsul a venit imediat: "Pe ei cine-i oprește să închirieze o tarabă, să plătească niște milioane pe lună, să facă rost de marfă și să se îmbogățească, nene?

Cerc vicios

Nu încape niciun dubiu, pentru ca produsele lor să ajungă pe tarabe, producătorii muncesc din greu. La fel de adevărat este că din tot felul de motive, nu toți sunt capabili să le vândă și așa se lasă un culoar larg negustorilor "se-reliști", care spulberă orice idee de piață liberă. Potrivit Direcției de Târguri și Oboare Constanța, numărul producătorilor din marile piețe constănțene este, totuși, mai mare față de cel al comercianților. Din păcate, s-a ajuns într-un punct în care și producătorii, și negustorii, sunt denumiți "piețari".