După mai bine de două decenii de la Revoluția din 1989, românii au încă nostalgia comunismului, aproape 45 la sută dintre ei considerând că acest regim a însemnat "un lucru bun pentru România".
Cum era de așteptat, cei mai severi anticomuniști sunt tinerii până în 34 de ani, cu studii superioare și cu salarii mari, cel puțin asta arată un recent sondaj realizat de INSCOP Research. Partea rea este că toate sondajele pe această temă scot la iveală pesimismul actual al unui procent covârșitor de români, dezamăgiți de mersul lucrurilor după căderea comunismului. Reticenți față de comunism sunt și constănțenii care au dorit să transmită public "ce aduceri aminte" le trezește comunismul, cu al său "1 Mai mun-citoresc cu tot".
"Poate că tata are dreptate!"
La cei 31 de ani ai săi, Luciana Gheorghe știe despre comunism lucruri auzite de la părinți sau citite prin cărți. Totuși, ne-a mărturisit că a avut ocazia să răspundă la două sondaje pe tema comunismului și de fiecare dată s-a declarat nemulțumită de vremurile actuale: "Nici nu pot să zic că regret comunismul, pentru că eram prea mică atunci și nu am termen de comparație. Ce pot să spun e că, deși am terminat o facultate, după concediul de creștere copil, firma la care lucram a dat faliment, iar eu nu găsesc de lucru de aproape doi ani și am un copil de crescut. Poate că tata are dreptate când spune că Ceaușescu era mai atent cu problemele tinerilor, le dădea case, locuri de muncă. Până la urmă, nu astea sunt cele mai mari necazuri ale tinerilor din ziua de azi? De 1 Mai îmi aduc aminte, pentru că tata îmi aducea stegulețe și baloane, la fel și pe 23 August…".
"După 1989 m-am realizat!"
"Strict părerea mea e că abia după 1989 m-am realizat și profesional, și material. Am 57 de ani și toată viața am navigat. În comunism, trebuia să stau cu pastilele de inimă în buzunar, trăiam cu groaza că o să mi se găsească lucrurile ascunse, consi-derate pe atunci bișniță: carpete persane, țigări, blugi, anticoncep-ționale și tot felul de chestii care la noi nu se găseau. Am avut și probleme la un moment dat, nu mai dezgrop morții… Plus că nu reușeam să avansez deloc pe funcție. Acum sunt comandant, câștig enorm comparativ cu salariile medii din țară și pot să spun că democrația m-a realizat! Despre 1 Mai, ce să vă spun, n-am defilat niciodată, nu am amintiri, dar nu cred că defilările erau pro-blemele existențiale ale comunis-mului!" - este de părere Andrei G. Când vede însă câte neajunsuri materiale au cei din jurul său, înțelege de ce aproape jumătate dintre români regretă anii comunismului, însă, chiar și așa, el nu are nicio nostalgie față de "perioada ceaușistă", considerând că în democrație, când e atâta libertate, funcționează proverbul "Cum îți așterni, așa dormi!".
"Tot un drac!"
"Mie, libertatea asta mi-a adus doar probleme cu copiii, sunt plini de fițe, iar dacă îi cerți, te amenință cu Protecția Copilului sau cu Poliția! De-aia e dezmățul ăsta! În rest, comuniștii mințeau de rupeau, cei sus-puși își trăgeau ce era mai bun, iar după Revoluție, ce, nu e la fel? Tot un drac! Eu stau în aceeași casă, am un credit pe care nu reușesc ă-l achit, n-am știut să fur și nu mă descurc ca alții… De 1 Mai, să știți că îmi plăcea, defilarea era ceva distractiv. Ia să-i trimită și acum pe tineri la defilare, s-ar mai duce vreunul? Dar le place al naibii să-și facă veacul prin baruri. Pentru majoritatea tinerilor, 1 Mai egal dezmăț în baruri. Nu-mi dați numele, că ăștia o să-mi spargă geamurile de la casă!" - ni s-a confesat un cititor, care, dincolo de pro-priile păreri, consideră că nimeni nu ar trebui să regrete o perioadă în care îți era frică "să nu scoți vreun porumbel pe gură, în care aveai curent electric și televizor cu porția, făceai foamea…".
Explicația psihologilor
Așadar, și la scară mică, aidoma sondajelor profesioniste, părerile vizavi de comunism și de "ritualurile de 1 Mai", tot împărțite sunt. Potrivit psihologului Alina Pandrea, pentru jumătatea de români - nostalgici ai comunismului, printre care se numără bunicii sau chiar părinții tinerei generații, comunismul a însemnat tinerețea și momentele memorabile din propria viață. În plus, în ciuda constrângerilor de tot felul, regretele s-ar datora și sentimentului că toți erau la fel, că statul le acorda multe beneficii (locuri de muncă, un acoperiș deasupra capului). Or, toate astea le confereau siguranța zilei de mâine, sentiment care, astăzi, este în mare suferință.
Sărbătorită de peste un secol, Ziua Internațională a Muncii este celebrată și astăzi de europeni, locul defilărilor fastuoase fiind luat de picnicuri, dar și de marșuri de protest, prin care oamenii dau frâu liber nemulțumirilor privind tarele societății actuale.
