Colțul constănțeanului supărat

De când cu criza asta, Maria D. (32 ani) înțelege că e nevoie de cumpătare, iar în ceea ce privește salariile, chiar de o ajustare a lor dacă firma nu le suportă: "O ajustare nu înseamnă să-i faci omului… o pomană cu un salariu de 700-800 de lei. Dacă îi spui șefului că nu e în regulă cu salarii atât de mici, îți pune placa cu criza, cu Guvernul și ale lui impozite… Constituția spune că statul e obligat să ne asigure condiții decente de trai. Multe lucruri se bat cap în cap, dar, fiind criză, se poate orice…".

De când șeful i-a anunțat că stă la mâna Guvernului ca patronul să le crească lefurile chiar și cu 300 de lei, dacă se va aproba măsura propusă de Alianța Confederațiilor Patronale din România, în sensul unei inițiative legislative prin care angajatorii să poată acorda stimulente salariale fără plata impozitului pe salarii, ci doar a CAS-ului, tânăra noastră cititoare a devenit un pic mai optimistă: "La vârsta mea, trebuie să fiu încre-zătoare. Chiar m-a bucurat ce ni s-a spus, 300 de lei sunt bani pentru mine. Am avut însă un șoc atunci când am auzit-o pe contabila noastră, o femeie mereu în conflict cu legile noi, care a și început să se lamenteze că o să fie greu de operat în hârtii modificările. Tocmai ea, care ar trebui să știe cât de împovărate sunt firmele la salariile angajaților. Nici măcar nu a făcut un efort să înțeleagă exact despre ce e vorba. Când am întrebat-o dacă i-ar fi convenit un salariu ca al meu, s-a uitat cu dispreț la mine și mi-a recomandat să mai cresc, după aceea să mai vorbesc!".

Cititoarea noastră este de părere că în România, multe lucruri nu merg cum trebuie în primul rând din cauza unor mentalități privind munca, de care foarte mulți dintre noi nu se pot debarasa… Cel mai rău este însă că le afișază cu nonșalanță…