Colțul constănțeanului supărat

S-ar părea că românii și-au făcut o plăcere din maltratarea afișelor, în general, nu neapărat a celor electorale. Iulia Firea a fost întotdeauna apăsată de acest obicei "sălbatic, din punctul meu de vedere, să distrugi până și un afiș care te invită elegant să vizionezi o piesă de teatru sau un film bun. Nume sonore de oameni de film și teatru, actori celebri sunt cosmetizați, schimonosiți în fel și chip, li se pun urechi de lup, li se adresează, în scris, tot felul de complimente, numai la noi am văzut așa ceva". Tânăra noastră cititoare ne-a mărturisit că în nicio țară civilizată n-a avut ocazia să vadă vreun exemplar de afiș distrus sau cosmetizat ca la noi. Consideră că și neimplicarea opiniei publice în această chestiune duce la amplificarea fenomenului: "Oamenilor le este frică să se ia de vandalii ăștia, care distrug afișele ziua în amiaza mare, de teama consecințelor!"

Parcă ne-am întors în anii ‘90!

Referitor la campania furibundă de distrugere a afișelor electorale, nu doar la Constanța, ci în întreaga țară, Iulia Firea simte un gust amar, senzația ei fiind aceea că ne-am întors la anii primelor alegeri libere de după Revoluția din 1989, când patimile pentru politică atinseseră paroxismul. Părinții săi i-au povestit cum funcționa pe atunci intimidarea celor cu alte opțiuni politice, că oamenilor ajunsese să le fie teamă să deconspire numele candidatului pe care aveau de gând să-l voteze: "Mi-a spus tata că unii candidați își angajaseră bătăuși, au fost mo-mente de tristă amintire. Din păcate, apucăturile astea n-au încetat, parcă prigoana împotriva candidaților pe această cale este și mai furibundă".

În ciuda faptului că distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere a listelor electorale, a platformelor-program se sancționează cu amenzi drastice, orașul este plin cu afișe de care s-a ales praful. Întrebarea este cui folosește toată nebunia asta?