"Copilașii mei se caftesc ca chiorii, nu e doar o ciondăneală!"

Comparați mereu unul cu altul de către membrii familiei, frații își rezolvă rivalitățile cu ajutorul pumnului, spre disperarea părinților, care cu greu reușesc să-i tempereze, deși au o vârstă fragedă.

Specialiștii recomandă părinților ca niciodată să nu facă comparație între copii, indiferent câți ar avea, pentru că acest lucru alimentează nu doar gelozia, ci și evoluția viitoare a relațiilor dintre frați.
"Când s-a născut cel de-al doilea copil, i-am mulțumit lui Dumnezeu că e tot băiat. Speram că dacă sunt de același sex, o să se înțeleagă mai bine. Dar nu e deloc așa. Băiatul cel mare, care are cinci ani, e ceva de groază de obraznic și neas-tâmpărat. Cel mic e un scump și un cuminte. Am încercat să-l cu-mințesc, și cu frumosul, și cu bătăiță, dar n-am reușit. Problema care mă doare nu este neapărat că face rele. Cel mai mult ne deranjează, ca părinți, că ei nu se înțeleg, se ceartă, și pentru orice fleac, ăla mare cășună urât de tot pe ăla mic, pur și simplu se caftesc ca chiorii. Nu-mi place deloc ce relație au și nici că folosesc pumnii. Aș vrea să schimb lucrurile pentru că și eu am avut probleme, neînțelegeri cu fratele meu, care, din păcate, nu s-au rezolvat nici acum și știu cum e. Dar m-am gândit că e din cauza diferenței de sex, dar m-am înșelat. Pentru că țin mult mult ca băieții mei să se aibă, într-adevăr, ca frații, aș avea nevoie de sfatul psihologului, ca să știu cum să mă comport cu ei de pe acum, ca să nu ajungă în situația mea și a fratelui meu după ce vor crește. Vă mulțumesc din suflet!" – Florena Popa, 34 ani, din Mangalia.
vvv
Relațiile între frați pot fi, într-adevăr, diferite, psihologul Speranța Băcana explicându-ne că dacă unii se împacă foarte bine încă de mici, alții nu reușesc să aibă o relație bună nici de-a lungul vieții. Există însă și posibilitatea ca frații să se ciondănească atunci când sunt mici, dar să devină cei mai buni prieteni după ce cresc. Indiferent de situație, părinții sunt cei în măsură să influențeze evoluția relațiilor dintre frați.

Gelozia între frați -
un sentiment normal
Pentru ca fratele mai mare să nu aibă impresia că are un concurent serios în ceea ce privește sentimentele părinților în persoana celui mic, psihologul atrage atenția că este extraordinar de important ca el să fie pregătit încă din perioada sarcinii pentru momentul în care va avea un frate sau o suri-oară. Astfel, pe întregul interval al sarcinii, părinții trebuie să-i explice primului copil, în termeni clari și adecvați vârstei, ce se întâmplă, ce se află în burtica mamei, să-l… asculte pe bebeluș și chiar să-i vorbească. Și, mai ales, este important ca primul născut să înțe-leagă că el va avea un rol extrem de important în creșterea celui mic.
Când vă întoarceți de la maternitate, acordați-i atenție maximă și oferiți-i un cadou ca din partea bebelușului. Lăsați-l să-l atingă, să-l pupe și să-l ia în brațe, să vorbească cu el. Dacă nu veți proceda așa, se va simți dat la o parte și de aici până la gelozie nu este decât un pas mic.

Acordați-le atenție egală și după ce cresc
Chiar și după ce copiii se fac mari, obligația părinților este să le acorde același tratament și, mai ales, să nu facă echipă la diferite jocuri doar cu unul dintre ei. Dacă acest lucru nu este, totuși, posibil, va trebui să se ocupe de fiecare în parte prin rotație. De asemenea, obiceiul unor părinți de a compara copiii între ei este scânteia care alimentează nu doar gelozia între frați, ci și rivalitatea.

Nu le arbitrați conflictele
Fără a le permite gesturi violente sau un vocabular nepotrivit, atunci când apar certuri între frați, părinții trebuie să facă un efort și să stea departe de ei. Numai în situația în care conflictul ia amploare interveniți și rugați-i să găsească o soluție. Dacă, totuși, pacea nu apare între ei, separați-i un moment.

Nu-l sufocați cu sarcini pe fratele mai mare
Din păcate, din lipsa timpului, mulți părinți cer fraților mai mari să se ocupe de cei mici, lucru incorect, pentru că, indiferent de situația din familie, nu trebuie să fie privați de copilărie nici ei. Și, mai ales, nu le cereți celor mari să renunțe mereu la diverse lucruri în favoarea celor mici, care vor specula slăbiciunile părinților și vor trăi cu impresia că li se cuvine totul, ajungând să fie niște răsfățați.