Credulitate, pe altarul prieteniei!

"Ai mei m-au educat să cred în prietenie, mai ales că avem foarte puține rude în Dobrogea, noi fiind, de fel, din părțile Banatului, unde oamenii sunt mai calmi și mai sinceri. Și chiar dacă am fost dezamăgită de unii așa-ziși prieteni, ai mei 

m-au susținut în această idée, fiind convinși că, până la urmă, tot o să am norocul unui prieten adevărat. Pentru că, pe vremea lor, nu era moda cu internetul, n-am primit sfaturi cum să mă port cu prietenii virtuali. Glumesc, dar e vorba despre lucruri dureroase, pe care am simțit nevoia să le mai știe și alții, ca să se ferească de ispite. Mă refer la o așa-zisă prietenă de pe internet, care, șmechera, după vreo șapte luni de discuții online, s-a dat lovită de o boală gravă și m-a rugat s-o împrumut cu niște bani. Când a văzut că ține, a repetat figura. Iar când și-a dat seama că m-am prins, 

și-a șters urmele. Sunt hotărâtă s-o dau pe mâna poliției, cred că vor găsi probe în calculatorul meu", ni s-a plâns o tânără, care, văzând câte campanii de într-ajutorare a unor așa-ziși bolnavi se desfășoară pe internet, consideră că instituțiile competente, oamenii legii ar trebui să controleze aceste acțiuni, după cum controlează activitatea unor ONG-uri, firme non-profit, firme cu profil economic sau de altă natură. "Dacă aceste acțiuni nu vor fi deranjate, oamenii de bună credință, omenoși, care cred în prietenie, vor fi păcăliți și mai mult. Cine ne ferește de capcanele internetului, până la urmă?"