Cu ce "pastilă magică" pot fi tratați mincinoșii

Există pastile pe care să le iei seara, iar în ziua următoare să te trezești că nu mai ești predispus la tot felul de fabulații? Este întrebarea celor care au o imensă apăsare din cauza minciunilor.

Deși s-a dovedit că minciuna are picioare scurte, asta nu-i împiedică pe mulți semeni să mintă, unii de-a dreptul cu nerușinare. Psihologul Speranța Băcana spune că avem de-a face cu mitomani, persoane care au tendința patologică de a minți. Iar acești oameni o fac aproape privindu-te în ochi, neavând nicio jenă să denatureze adevărul și să născocească tot felul de lucruri și întâmplări. De ce o fac, dacă tot vor fi prinși, până la urmă?

Mai rău este că există persoane care vor să nu mai mintă, dar nu reușesc, prin forțe proprii și, din această cauză, confortul lor psihic este veșnic dat peste cap: "După căsătorie, am intrat într-o familie bună, am și doi copii. Tot timpul am simțit nevoia să mint, ca să-mi acopăr necazurile din familie, îmi era rușine cu mama, o bețivă... Acum ea nu mai trăiește, îmi este bine, dar continui să mint. Am fost la farmacie să întreb dacă nu există ceva tratament, ca pentru depresie, pentru că am avut și așa ceva, însă farmacista a spus că astea sunt cazuri de psihiatru. Am fost la psihiatru tot în ideea unui tratament, dar n-am avut puterea nici măcar lui să-i spun adevărul, l-am mințit că vreau să ajut o prietenă mincinoasă. Doctorul mi-a spus că pastilele pentru minciună sunt psihologul. Am luat în serios re-comandarea și sper să fiu ajutată prin această rubrică, tot timpul mi-e teamă să nu fiu dată de gol, știu că minciuna are picioare scurte. Problema e că mă obsedează să nu se afle unele lucruri urâte și n-am încredere să vorbesc cu nimeni din familie, ar ieși la iveală prea multe minciuni. Uneori simt că toți ai casei se uită ciudat la mine, dar nu vor să mă rănească, sunt oameni buni".

O lume ideală

Subiectul este unul foarte complex, mitomania (obiceiul de a denatura adevărul) fiind un simptom patologic aflat dintotdeauna în atenția cercetărilor de specialitate. Sintetizând și făcând refe-rire mai mult la aspectele prezentate astăzi, psihologul Speranța Băcana ne-a spus că situațiile în care o persoană este conștientă că fabulează și nu are alte tulburări de comportament sunt mai puțin patologice. În schimb, cei care nu conștientiează ceea ce spun suferă de un simptom patologic cu adevărat grav: "Fenomenul a fost și este în continuare amplu studiat. Însă, indiferent de concluziile cercetărilor, viața demonstrează că mitomanii traversează crize de identitate, mai ușoare sau mai puternice, iar minciunile le dau un anume confort psihic. Cei care au mitomani în preajmă, dacă ar fi atenți, ar observa că prin toate fabulațiile, ei nu fac altceva decât să creioneze o lume așa cum și-o doresc ei. Totuși, prin minciuni patologice sau folosite drept strategii pentru depășirea unor situații sociale sau pur și simplu în scopul propriei apărări sau al unor persoane dragi, mincinoșii vor avea de suferit".

Pastila magică

Cu toate că mitomania este un simptom psihologic, psihologul precizează că față de alte afecțiuni din această sferă, care pot fi ținute sub control cu ajutorul unor medicamente recomandate de psihiatru, în cazul mitomaniei, nu s-a inventat încă "pastila magică" pe care să o iei seara, la culcare, iar a doua zi să te trezești că nu mai suporți să minți. Din fericire, atâta vreme cât mitomanul își recunoaște problema, acceptă că este peste puterile lui să se abțină, lucrurile pot fi gestionate mai ușor. Și asta întrucât îi va fi mai simplu să conștientizeze că fără o terapie psihologică nu va reuși mare lucru. Însă, și în asemenea situații, suportul afectiv al familiei este necesar. În fond, mitomania ține de domeniul larg al afectivității, iar omul nu minte pentru a se simți rău, dimpotrivă, o face în scopul propriei siguranțe, al propriului confort psihic.