Concurs "Dacă ai ales-o pe mă-ta, să trăiești din banii ei!"

r În locul pensiei de întreținere corespunzătoare veniturilor reale pe care i-o datorează după despărțirea de mama sa, tatăl (comandant de navă) îi... servește propriului copil numai reproșuri și "minte pe toată lumea" că este angajat ca paznic, pentru a-i da cât mai puțini bani

Indiferent de animozitățile dintre părinți, ei trebuie să înțeleagă chiar de la declanșarea procesului de divorț că pensia de întreținere este un drept al copilului, nicidecum al părintelui care îl crește. În consecință, este imoral ca acest subiect să fie negociabil.

Din păcate, realitatea ne oferă situații aproape incredibile, în care unii părinți nu știu ce să mai inventeze pentru a se fofila de la această obligație elementară față de copii, oricum traumatizați de divorțul în sine.
Cazul relatat de un băiat în vârstă de 14 ani dovedește cât de departe pot împinge relația cu propriul copil chiar și părinți cu un statut profesional și social solid, cu venituri substanțiale, dar care nu sunt dispuși "să arunce" nici un ban pentru creșterea copilului lăsat în întreținerea mamei, numai pentru ca… fosta "să nu pună gheara" pe banii munciți de ei.

"Tata mă minte că a ajuns paznic!"
Ca să nu-i plătească pensia de întreținere stabilită de instanță, tatăl unui minor de 14 ani își minte copilul că lucrează ca paznic, deși în realitate este angajat pe o navă, în funcția de comandant. Mai mult, se pretează și la alte tertipuri, astfel încât nici măcar cuantumul minim al pensiei de întreținere să nu ajungă în contul deschis special de mama băiatului.
"Eu mă numesc Aurel, am 14 ani. Nu mi-a plăcut deloc și sufăr foarte mult că mama, tata și cu mine nu mai suntem o familie, ca înainte. Tata mereu a încercat să mă convingă să rămân cu el și pentru că nu am fost de acord, îmi reproșează că dacă am ales-o pe mama, atunci să trăiesc din banii ei și nu-mi plătește nici măcar pensia alimentară! M-a sunat la telefon și mi-a spus că abia și-a găsit un post de paznic, pentru că e criză și sunt mulți șomeri, numai ca să-mi dea bani cât mai puțini. Mereu mă întreb cum de e în stare tata să facă așa ceva? Trebuie să spun că anul trecut am participat la concursuri școlare și am luat diplome. Îl rog pe tata să mă sprijine în continuare, pentru că îmi trebuie multe lucruri ca să pot învăța la fel de bine".
Întrucât băiatul nu și-a mai putut continua povestea din cauza emoțiilor care i-au provocat plânsul, a continuat mama acestuia, care a încercat să ne explice că fostul ei soț se pretează la cele mai "odioase scenarii, astfel încât nici un ban să nu ajungă la copil. De fapt, el nu suportă ideea că banii lui ajung pe mâna mea și atunci preferă să nu mai dea nici copilului nimic!".
O ultimă găselniță a bărbatului ar fi, potrivit fostei soții, schimbarea adresei acestuia într-un sat din alt județ și refuzul lui sistematic de a vira banii (atâția câți este dispus să dea, adică două sute de lei), într-un cont bancar. Mai mult, și-a făcut obiceiul de a expedia banii prin mandat poștal la date diferite ale lunii, astfel încât mama copilului, care face dese deplasări în interes de serviciu, nu reușește să-i ridice la termen de la poștă, motiv pentru care banii sunt returnați expedi-torului.

"Cred că tati mă iubește în felul lui!"
Studiile arată că există părinți întreținători de copii care nu primesc pensia cu anii, iar instanțele dau sentințe favorabile chiar celor care-și încalcă sistematic obligațiile, probabil din lipsa probelor.
Cunoscând aceste lucruri, mama copilului (care își cere scuze că și-a scos copilul la înaintare), dar și minorul (convins că tatăl său îl iubește în felul lui), speră că bărbatul își va recon-sidera poziția față de fiul său, aflat la o vârstă la care nevoile lui materiale și spirituale sunt din ce în ce mai mari și își va respecta această minimă obligație luând în calcul veniturile lunare reale. "Nu este un șantaj sentimental, dar acest om ne-a obligat la această formă de exprimare, pentru că altfel dnu se poate colabora cu el".
Mai mult, copilul își întreabă tatăl dacă mai are de gând să-și respecte promisiunea de a-i oferi o croazieră pe mare în această vacanță, "sau măcar să ne întâlnim și să stăm un picuț de vorbă, că mi-e tare dor de el!".