"Dacă nu te mai țin curelele, tai-o…!"

Admite că este imposibil ca o lege să mulțumească pe toată lumea, însă nu înțelege de ce noul Cod al Muncii nu limitează perioada maximă de lucru într-o zi.

În lipsa acestei reglementări legale, Mariana Scupria (41 ani) consideră că foarte mulți angajați (printre care, până nu demult, s-a numărat și ea), muncesc peste puterile lor, și nu neapărat pentru bani, cât pentru a fi cotați în ochii șefilor harnici și loiali, dispuși la sacrificii pentru binele firmei, adevărate atuuri în cazul unor disponibilizări. Din păcate, ex-cesul lor de zel… nu ia în calcul avertismentele unui organism surmenat. Mai mult, cititoarea noastră spune că părinții ei, care știu cum era în perioada co-munistă "Ei se făceau că ne plătesc, noi ne făceam că muncim!", au stimulat-o să dea totul… pe altarul muncii, "pe motiv că astea sunt vremuri în care munca e altfel plătită. Nu e obligatoriu ca munca multă să impresioneze și să-ți aducă un venit mai mare!).

"O scăpare ce merită analizată!"

Potrivit noii legislații, prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de patru luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. Unii consideră această reglementare necesară și benefică pentru angajat, alții cred că ea poate atrage abuzuri din partea angajatorilor: "Eu m-am gândit că asta e o parte bună a Codului Muncii, alții spun că încurajează sclavia... După ce am muncit și 20 de ore pe zi, și asta nu ocazional, mi-am dat seama că, într-adevăr, portița asta poate să facă din angajat un fel de sclav. În sensul de a munci cât trebuie, de a nu cere ore suplimentare, chestii care se poartă mai ales în firmele private, mai nou, și în cele de stat… unde amenințarea cu șomajul e cel mai feroce bau-bau!".

"Organismul nu știe adunarea!"

Stimulată și de salariul bun, și de primele lunare, femeia ne-a mărturisit că au existat perioade în care lucra, zile de-a rândul, și câte 20 de ore pe zi: "Trebuia să adun cu grijă orele, ca să nu le depășesc. Nu de alta, dar binevoi-tori invidioși se găsesc în orice firmă. După aia mă amăgeam că în zilele libere care urmau o să mă refac. Din păcate, mi-am dat seama că organismul nu știe adunarea!".

"Am schimbat eu foaia, au schimbat-o și ei!"

Ajunsă la capătul puterilor, de teamă că ar putea claca fizic și psihic, femeia a refuzat să mai lucreze suplimentar: "Ce, ți-ai găsit în altă parte și cauți motiv de plecare?" - a fost prima replică a șefului la schimbarea de atitudine a angajatei, care niciodată nu a stat cu ochii pe ceas. Următoarea replică a șefului: "Dacă nu te mai țin curelele, tai-o…!", a demo-bilizat-o complet, motiv pentru care a și demisionat.

În urma acestei experiențe, dar și de teamă că ea ar putea fi repetată și în viitor, cititoarea noastră consideră că ar fi necesar un amendament la noul Cod al Muncii, nu în sensul limitării numărului de ore lucrate pe parcursul unei luni sau a patru luni, ci al limitării numărului maxim de ore lucrate într-o singură zi: "Această barieră existând, nici angajatul, nici angajatorul nu vor mai forța nota!".

Considerați oportună această modificare, stimați cititori?