Unii angajați nu înțeleg de ce, atâta vreme cât dispun de resursele fizice și intelectuale necesare, nu sunt lăsați să muncească, "oficial", cât îi țin puterile. Pe de altă parte, ei se întreabă de ce li se permite să lucreze, "neoficial, la negru… până cad lați"?
Chiar și angajații care susțin că organismul le permite să muncească mai mult de opt ore pe zi nu pot face acest lucru. Totul, din cauză că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, cu mici excepții. Pentru ca această regulă să fie respectată, Mihaela Crivea, specialist în probleme de muncă, precizează că angajatorul are obligația să țină evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului Inspecției Muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
Aviz pentru munca în plus
"Am stat de vorbă cu șeful, ne-a spus omul că programul de lucru mai poate să ni-l schimbe când avem nevoie, că putem să facem și ore suplimentare, dar numai cât permite legea, că altfel intră în belea. La mica înțelegere, când s-a operat soția și aveam mare nevoie de bani, m-a lăsat să fac ore suplimentare dar… la negru, fără să apară în acte. De plătit, m-a plătit mai puțin. Cred că legea trebuie să le dea voie celor care vor să muncească mai mult, cu adeverință de la Medicina Muncii". "La noi la atelier nimeni n-are voie să facă ore suplimentare, ca să nu ne dea spor. Când sunt multe lucrări de făcut, ne pun să muncim la negru și ne plătesc dacă-și aduc aminte. Un fost coleg a reclamat la ITM, dar noi n-am recunoscut nimic, ca să nu avem probleme. Suntem mulți tineri, avem forță, putem să muncim și 12 ore pe zi, dar nu suntem lăsați. La negru de ce muncim cât putem? Cădem lați de la atâta muncă? Să fie problema noastră, nu a șefilor!" – ni s-au plâns mai mulți angajați, în ideea că salariații care consideră că pot munci mai mult decât prevede legea, trebuie lăsați să facă asta, dacă prezintă un "aviz" de la Medicina Muncii și dacă au o situație mai "presantă" în familie. "Toți spun că orice lege are și excepții... Nici noi nu cerem să muncim 15 ore în fiecare zi!"
Repartizare inegală a muncii
Când vine vorba despre timpul de muncă, Mihaela Crivea spune că legislația este foarte drastică. Astfel, pentru salariații angajați cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână. Cât privește repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii, aceasta se face, de regulă, uniform, adică 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. Însă, în funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, însă, din nou, trebuie respectată durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Limita maximă
Referitor la durata maximă legală a timpului de muncă, aceasta nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, însă, iarăși intervine condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 3 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.
12 ore muncă - 24 ore de repaos
Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii, în principiu, se poate stabili, prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice, o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. Însă, durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Sesizarea ITM
Pe de altă parte, salariații care sunt presați de angajatori să lucreze "neoficial" peste program, pot reclama acest lucru, pe bază de dovezi, la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Risc de epuizare
Potrivit medicului specialist Iuliana Botezatu, în lipsa unei legislații "drastice", după cum o consideră unii, determinați de nevoile financiare din ce în ce mai mari, mulți angajați n-ar fi avut nicio problemă să se extenueze fizic, să muncească "până cad lați". Din păcate, epuizarea fizică și mentală este un fenomen al zilelor noastre, datorat creșterii ritmului vieții. Iar când se instalează, aceasta poate fi copleșitoare pentru organism. Studiile arată că probabilitatea de a suferi de sindromul de epuizare profesională crește de șase ori dacă un angajat lucrează mai mult de opt ore pe zi. Însă, despre efectele epuizării prin muncă vom scrie într-o altă ediție a ziarului nostru.