Dreptul de rezidență în Uniunea Europeană

Cetățenii români beneficiază de dreptul de rezidență pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, fără a fi necesară deținerea unui permis de rezidență. Pentru perioade de până la 3 luni, au acest drept fără nicio condiționare sau formalități, alta decât de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil. Membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii care călătoresc împreună cu acesta, membri care nu au cetățenia unui stat membru, pot obține dreptul de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioada de până la 3 luni doar în baza unui pașaport valabil.

Pentru perioade mai mari de 3 luni, cetățenii români au dreptul de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru dacă respectivul îndeplinește una din următoarele condiții: este angajat ca lucrător sau este liber profesionist; are suficiente resurse și asigurare medicală; este angrenat într-o acțiune de formare profesională sau este student.

Membrii de familie ai unui cetățean român, chiar dacă nu au cetățenia română au dreptul de rezidență pe o perioadă mai mare de trei luni atunci când călătoresc împreună cu acesta și îndeplinește anumite condiții. Cetățenilor români nu li se cere să dețină permise de rezidență. Totuși, statele membre pot cere ca aceștia să se înregistreze la autoritățile competente într-o perioadă care nu poate fi mai mică de trei luni de la data intrării pe teritoriul statului pe care vor să rămână pentru o perioadă mai mare de trei luni.

Dreptul de rezidență permanentă pe teritoriul statului membru gazdă se obține după o perioadă de cinci ani de rezidență legală neîntreruptă, dovedind că nu s-a luat nicio decizie de expulzare împotriva lor. Aceeași regulă se aplică și membrilor de familie, care nu au cetățenia Uniunii și care au locuit cu un cetățean al Uniunii timp de cinci ani. Cetățenilor Uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restricționa dreptul de liberă circulație și de rezidență pe motive de politică publică, securitate publică sau sănătate publică, pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii.