Frumoasă foc, dar cu nasul pe sus

Ioana N. (43 ani), din Năvodari, este mama unei "domnișoare" de 16 ani, frumoasă "cum nu mai e nici una la școala ei" , dar care nu prea știe ce este aceea modestie. "Chiar dacă sunt mama ei și o iubesc ca pe ochii din cap, fiind și singurul meu copil, vă dați seama, nu pot să trec cu vederea felul cum se poartă, mai ales că eu n-am fost așa, deși am fost la fel de frumoasă. Știe că arată bine, iar când iese pe stradă, lasă impresia că nimeni nu e de nasul ei. Degeaba îmi tot bat gura cu ea, că tot așa se poartă. Îi tot explic că în viață frumusețea nu e totul, dar la toate îmi răspunde obraznic. Nu reușesc și pace să comunic cu ea. Am încercat s-o iau cu binișorul, să-i fiu prietenă, am fost și mai autoritară, recunosc, dar degeaba. Sunt și eu bună la ceva: să-i dau bani pentru toate mofturile ei, iar după ce obține ce vrea, iar se retrage în camera ei și abia mai vorbește cu mine. De multe ori ascultă muzică și nici măcar nu se sinchisește să se uite la mine. N-aș putea spune că este un copil-problemă, nu e rea cu ceilalți, doar cu mine face figuri. Nu știu cum să mă port cu ea ca s-o apropii, de aceea m-am gândit să vă cer ajutorul. Sper să aflu unde am greșit! Vă mulțumesc foarte mult pentru înțelegere și vă felicit pentru această rubrică. Sun abonată de ani de zile la Cuget liber și îmi place acest ziar. Vă doresc sănătate!".

Adolescenții urăsc pisălogeala

În această fază a dezvoltării psihologice, Speranța Băcana – psiholog, ne-a explicat că lipsa de modestie pe care i-o imputați fiicei dumneavoastră este un lucru foarte des întâlnit la majoritatea adolescenților din ziua de azi. Luați în calcul că adolescența este vârsta teribilismelor, a încercărilor de a ieși în evidență, a tentației de a fi altfel decât ceilalți cu orice preț. Spuneți că este frumoasă, deci este normal să fie mândră de acest lucru. Însă, dacă o tot bateți la cap, nu faceți altceva decât să o îndepărtați și mai mult. Asta, pentru că nu doar ea, ci aproape toți adolescenții detestă pisălogeala și rămân absenți la mesajele educative transmise de părinți în acest mod. Este clar că din aceste motive nu reușiți să comunicați cu domnișoara, care, decât să fie veșnic sâcâită, preferă să stea liniștită în camera ei.

Nu abordați frumusețea ca pe ceva rău!

Într-un fel, acuzând-o că este mereu cu nasul pe sus, mai ales din cauza frumuseții, dați de înțeles că ar trebui să se simtă vinovată pentru că arată bine. Mai mult, îi reproșați că nu sunteți așa, deci îi atrageți atenția că sunteți nemulțumită că gândiți diferit. Atâta timp cât veți considera că frumusețea este un lucru rău, ea va continua să se apere, neacceptând să se simtă vinovată pentru acest fapt, dimpotrivă. Iar dacă mai tot timpul vă va simți împotriva ei, veți fi percepută ca o mamă care nu își apreciază propriul copil. Drept urmare, se va înstrăina și mai mult de dumneavoastră.

Așadar, nu mai bateți monedă pe tema frumuseții în discuțiile pe care le aveți cu ea. Mai mult, ar fi bine să-i faceți complimente la începutul fiecărei discuții, pentru că are nevoie să se simtă valorizată de propria mamă. Va fi imposibil ca, procedând așa, să nu o apropiați. Îi veți da ocazia să observe că, în sfârșit, în afară de reproșuri, aude și lucruri bune de la dumneavoastră.

Eliminați complet subiectul frumusețe!

Chiar dacă sunteți un părinte bine intenționat și vă iubiți fiica, va trebui s-o provocați să vă povestească din frământările și visele ei, înlăturând definitiv din conversații capitolul frumusețe. În felul ăsta veți reuși să înțelegeți cum gândește, ce vrea să facă în viitor, și fiind mai caldă cu ea, o veți putea ajuta ca dorințele ei să devină realitate. Dați-i de înțeles că o acceptați așa cum este și că nu trebuie să se schimbe, căci dacă va observa că sunteți aliatul ei, și relația va fi alta. Mult succes!