"În fața cui să facem grevă? Poate a lui Dumnezeu!"

De ani de zile, cititorii acestei pagini ne ajută să intrăm în dialog cu ideile lor, să le combatem sau să le susținem, fără a ne impune... să le înghițim pur și simplu de-a gata!

Astăzi este rândul celor care... se intersectează cu ceea ce generic numim agricultură, pe care o consideră "un bun public" influențat negativ de isteria politică actuală, ca, de altfel, toate celelalte sectoare ale vieții economice și sociale.

Ing. Nicolae Vernea (49 ani), de exemplu, consideră că "scrisul" este unul dintre cele mai eficiente moduri de comunicare între oameni, indiferent dacă ei se află "cocoțați" pe un piedestal sau soarta "i-a coborât jos de tot". La… școala vieții a învățat să creadă în înțelepciunea omului simplu pentru că accesul lui la înțelepciune este mult mai rapid: "el nu vrea, nu poate și nu trebuie să proceseze tot timpul datele problemelor cu care dă piept. La el, înțelepciunea izvorăște din experiența directă, școala vieții, cum obișnuim noi s-o denumim".

Când era copil, N. V. își dorea să ajungă un foarte mare handbalist. Ai lui, aproape toți mici de statură, nici nu-l încurajau, dar nici nu-i tăiau elanul: "Locuiam pe atunci în Voluntari (București) și credeam că toate porțile îmi sunt deschise. După ce am intrat la liceu și am văzut că nu creșteam în înălțime pe cât ar fi trebuit și automat nu aveam șanse ca să devin handbalistul de elită la care visam, i-am spus tatălui meu, om simplu, dar extrem de înțelept din punctul meu de vedere, că aș vrea să respect tradiția familiei, adică să mă ocup de agricultură, dar la alt nivel. Mi s-a părut o idee bună să urmez Agronomia, iar cu timpul am ajuns să-mi iubesc meseria mai mult decât orice. După Revoluție mi-am făcut o societate cu profil agricol, care a mers bine. Acum scârțâie din cauza costurilor mari, a crizei. Apoi, nu uitați că noi suntem la dispoziția naturii, cu ale ei ploi sau tot felul de calamități! Stau și mă uit la bugetarii care s-au întrecut în greve și vor să se... grevuiască și în continuare și mi-a venit ideea să-i trimit, măcar un an, să lucreze în agricultură. Vor avea posibilitatea să facă greve, câte vor dori, însă împotriva lui Dumnezeu!".

"Soarta mea depinde

de vreme!"

Este de-o viață mecanizator agricol, se numește V. Botez și seara, în loc să se odihnească, este obligat să urmărească "scandalul politic", pe care îl apreciază chiar mai sonor în perioadă de criză. Este un om simplu, însă bunul simț îi spune că mai puțini parlamentari înseamnă cheltuieli mai mici din banii cetățenilor, dar și mai puține scandaluri și corupție în Parlament: "Practica a confirmat că cele mai bogate și eficiente țări (Scandinavia, Danemarca etc.) au un număr mic de parlamentari. În loc să se țigănească pe subiectul acesta, mai bine le-ar urma cinstit exemplul și politicienii români!".

În legătură cu explozia manifestărilor sindicale exact într-o perioadă în care alte popoare strâng rândurile ca să depășească mai ușor criza, V. B. se întreabă de ce nu se face grevă generală, "pe față", și împotriva salariilor de lux și a pensiilor speciale?

"Eu sunt țăran și depind de vreme, dacă e secetă nu mai am ce pune pe masă, seacă fântânile și car apă cu bidoanele de la distanță. În fața cui să fac grevă? Poate a lui Dumnezeu! E rușine că au blocat o țară întreagă taman în vremuri de criză! Unde zace înțelepciunea politicienilor? Se vede că știu puține despre agricultură și despre oamenii simpli!".

Înțelepciunea,

ca normalitate!

L. Moroianu (47 ani) a învățat de la părinți că adevărata înțelepciune "se numește nor-malitate și nu o îngrămădire de gânduri și idei politice fără noimă, cum au cei mai mulți dintre politicienii noștri, incapabili să fie înțelepți nici măcar în criză. Eu am intrat în șomaj, am un copil minor și mă întreb dacă blestemul de a suporta pensiile nesimțite sau speciale îl vom duce cu toții în mormânt? M-am gândit să merg la un birou parlamentar cu părinții mei de mână, oameni în vârstă, cu mâinile crăpate de atâta muncă la câmp și să le explice lor cum e cu pensiile și salariile alea astronomice!".

Toți cei care și-au exprimat aceste puncte de vedere cred că dacă și oamenii simpli vor continua să trimită mesaje poli-ticienilor, "oricât de modeste și prin orice formă", va fi imposibil ca până la urmă țara în care trăim să nu devină mai ordonată, mai coerentă, cu politicieni mai înțelepți, care să delimiteze mai ușor adevărul de minciună.

Considerați că impulsurile societății civile vor scurta, într-un viitor apropiat, distanța dintre politiceni și oamenii simpli?