Indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare nou-născut

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a hotărât irevocabil că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare nou-născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți.

Astfel, s-a hotărât că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, până la intrarea în vigoare a Legii 239/2009 pentru modificarea articolului 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art.1 alin.1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.

Decizia dată de către ICCJ este obligatorie, potrivit articolului 3307, alineatul 4, din Codul de procedură civilă și a survenit ca urmare a  faptului că în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului în cazul sarcinii multiple, pentru intervalul anterior apariției Legii 239/2009.

Instanțele de contencios administrativ, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de stabilire a indemnizațiilor pentru creșterea copiilor născuți din sarcini multiple, emise anterior intrării în vigoare a Legii 239/2009, au pronunțat soluții diferite, atât sub aspectul posibilității acordării unei indemnizații pentru fiecare copil, începând cu cel de-al doilea, cât și sub aspectul cuantumului acestei indemnizații.

ICCJ este de acord cu motivarea dată de instanțele care au apreciat că indemnizația pentru al doilea și următorii copii născuți din sarcină multiplă, anterior adoptării Legii 239/2009, este de 600 lei pentru fiecare copil, începând cu cel de-al doilea, pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la trei ani.

În argumentarea acestei opinii, s-a reținut că din expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului 148/2005, norme de interpretare oficială și obligatorii, rezultă că adoptarea acestui act normativ a fost determinată de necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.

Prin urmare, scopul declarat de legiuitor la adoptarea acestui act normativ precizează clar că beneficiarul final al acestei forme de protecție socială este copilul, astfel încât eventualele inechități decurgând dintr-o interpretare formală sau literală a textului reglementator trebuie analizate în raport cu acesta, ca titular de drepturi.

S-a considerat că prin acordarea unei singure indemnizații, indiferent de numărul de copii rezultați dintr-o singură naștere, se creează o discriminare nejustificată între copiii născuți și copiii adoptați sau aflați într-una dintre celelalte situații prevăzute de art. 5 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005 (dați în plasament ori sub tutelă).

În acest sens, au fost reținute și considerentele care au stat la baza soluțiilor instanțelor de contencios administrativ date asupra excepțiilor de nelegalitate privind dispozițiile art. 2 alin. (3) din Hotărârea de Guvern 1825/2005 și art. 3 alin.1 din Hotărârea Guvernului 1025/2006 privind Normele metodologice de punere în aplicare a ordonanței, în sensul că, definind "nașterea" ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, normele metodologice completează în mod nelegal actul normativ de o forță juridică superioară, respectiv Ordonanța de Urgență a Guvernului 148/2005.

Astfel, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 și art. 6 din ordonanță (în forma anterioară Legii 239/2009), indemnizațiile se acordă în considerarea fiecăruia dintre copiii născuți din sarcini gemelare sau multiple, fiind vorba despre un drept care se raportează la interesul superior al copiilor, iar nu la contribuția de asigurări sociale a părinților.