Săpată de colegi cu ajutorul directorului

În lumea modernă a afacerilor concurența este o reacție firească, iar munca în echipă ar trebui să-i permită individului să-și păstreze personalitatea și să nu fie doar un număr de cod în organigrama firmei. Chiar și într-un climat concurențial acerb, însă, cooperarea și altruismul ar trebui să ia locul egoismului.

Din păcate, în multe instituții și companii există… coechipieri care nu-și dau seama că de succesele tuturor depinde succesul echipei din care fac parte și în loc să se întreacă în a se ajuta, își bagă unul altuia bețe-n roate.

"Am citit în ziarul dumneavoastră din întâi octombrie despre plăcerea unor pensionari de a-și reclama vecinii fără motiv. Dacă la o anumită vârstă putem acorda circumstanțe atenuante pârâcioșilor, de la tineri ar fi normal să avem cu totul alte pretenții". Din păcate, Roberta Dinu, din Constanța, a ajuns la concluzia că invidia și răutatea nu au vârstă. "Pentru că mi-am dat seama foarte târziu cât de tare m-au săpat doi colegi (ajutați, în secret, chiar de director!), mi-am pierdut serviciul. Dar nici nu-mi pare rău, căci sincer n-aș fi suportat să le văd în continuare fețele".

Roberta ne-a povestit că s-a angajat la o firmă cunoscută din Constanța, loc în care făcuse și ceva practică în studenție și la care media de vârstă era undeva, în jurul a 35 de ani, ea având 27. Dacă în primele luni de la angajare totul a fost OK, "mușcăturile" au început după ce șeful (32 de ani), și-a dat seama că stăpânește mult mai bine decât el engleza de afaceri.

"Cred că i s-a făcut teamă că patronul mă prefera pe mine la tot felul de întâlniri de afaceri, așa că a început, indirect, să mă sape. Ca să nu se bage el în față a cultivat două colege, tupeiste de nu mai zic, să arunce tot felul de bârfe inventate, la care am ripostat foarte slab sau chiar deloc. Iar directorul mă chema în biroul lui și îmi cerea explicații, fără să-mi spună cine sunt pârâcioșii. Nici eu nu puteam să insist prea mult, fiind educată să păstrez măsura, mai ales când este vorba despre șefi. Nu vreau să intru în amănunte, sunt chestii prea urâte și nu-mi face plăcere să vorbesc despre asta.

Rugămintea mea adresată acestei rubrici este ca psihologul să mă ajute cum să mă port dacă, Doamne ferește, la noul loc de muncă o să mai fiu mușcată fără motiv. Vă mulțumesc și vă doresc mult succes".

Persoanele inhibate dau apă la moară… binevoitorilor

Apariția concurenței pare a fi unul dintre fenomenele care se petrec în cadrul unui colectiv, indiferent de natura locului de muncă - ne-a explicat psihologul Speranța Băcana. Este vorba despre efortul de a arăta că ești cel mai bun sau pentru a părea cel mai bun. În ceea ce privește persoanele care adoptă un astfel de comportament, ele au un grad accentuat de agresivitate și nimic nu le împiedică să-și sape colegii fără reținere, chiar cu zâmbetul pe buze, adoptând o conduită duplicitară. În cazul acestora, prefăcătoria poate ascunde grave tulburări de comportament. Cel mai adesea, un coleg poate fi pus într-o lumină proastă acolo unde fișa postului nu precizează cu claritate drepturile și obligațiile fiecărui angajat. Pentru că dacă fiecare ar ști exact ce are de făcut, nu ar rămâne loc pentru asemenea fenomene.

În general, persoanele care au de suferit de pe urma acțiunilor colegilor care le vânează locul reacționează dur, lucrurile putând degenera în certuri și scandaluri puternice. La celălalt pol, însă, psihologul susține că se află cei care se inhibă și, prin atitudinea lor, dau apă la moară… binevoitorilor.

Capacitatea șefilor de a gestiona conflictele

Ideal ar fi ca persoana care suportă frustrări repetate, gene-rate de comportamentul colegului care dorește cu orice preț s-o discrediteze, să nu ezite nici o clipă să prezinte situația șefului direct, dar s-o facă în mod corect și fără resentimente. Și, mai ales, în prezența generatorului stării de conflict!

Rezultatul unei astfel de confruntări depinde, indiscutabil, de capacitatea șefului de a gestiona conflictul și de a soluționa problema. Revenind concret la cazul de față, când… binevoitorul principal era chiar șeful echipei respective, o discuție cu patronul firmei, de față cu artizanul urâtei povești, ar fi putut clarifica lucrurile.