Tăierea moțului, fix la un an? Ce facem cu lumânarea de botez?

Sunt dilemele cititoarei noastre, Adelina Slate, care nu s-a aflat în țară când fetița sa a împlinit un anișor și nici nu a permis celor din familie să se ocupe de ritualul de tăiere a moțului: "Am zis că-i luăm moțul când o fi, dacă la un an nu s-a putut, dar soacra mea se opune, zice că nu e de bine. Nici cu lumâ-narea de botez nu știu ce să fac!".

Într-adevăr, potrivit tradiției ortodoxe, ritualul de tăiere a moțului are loc când copilul împlinește un an de viață și constă în tăierea, la propriu, a unei șuvițe de păr de pe capul micuțului. Moțul se taie de către nași, fiind însoțit și de alte obiceiuri, cum ar fi așezarea pe o tavă a anumitor obiecte: bani, creion, carte, oglindă, foarfecă etc., din care bebelușul va trebui să aleagă trei obiecte. Se spune că obiectele alese vor prevesti înclinațiile copilului atunci când va fi mare. De exemplu, în situația în care alege o carte, va fi silitor la școală, va ajunge intelectual, scriitor. 

Tradiționaliștii știu că, până la momentul tăierii moțului, nu este bine să se taie deloc din părul copilului. Mai mult, este bine ca, în ziua în care se ia moțul, copilului să i se împletească părul cu fundă roșie, dacă este fetiță și cu fundă albastră, dacă este băiețel.

Data nu e bătută-n cuie! 

Tot potrivit obiceiurilor străvechi, deși tăierea moțului se practică fix în ziua în care copilul împlinește un an de viață, acest ritual este permis și la trei ani, chiar și la cinci ai copilului, însă este obligatoriu ca anul ales să fie un număr fără soț. 

Moțul, amintire alături de lumânarea de botez

Dacă nu știți ce să faceți cu moțul, ei bine acesta trebuie să fie păstrat, ca amintire și să fie arătat copilului la împlinirea vârstei de șapte ani, după care se îngroa-pă la rădăcina unui pom fructifer. Cât privește lumânarea de botez, preotul paroh Vasile Vasile ne-a explicat că este bine ca aceasta să fie păstrată în casă și aprinsă la fiecare aniversare a copilului sau atunci când are probleme de sănătate. Nu sunt superstiții, pentru că Biserica le respinge total, ci doar tradiții moștenite din moși-strămoși.