"Vă fac pachet și vă dau la câini!"

Așa sună amenințarea pe care o mamă și fiica ei minoră o aud zilnic de la un soț și tată care face legea în casă prin forța pumnului.
Potrivit unui studiu recent al Inspectoratului General al Poliției Române, jumătate dintre români sunt de părere că violența fizică domestică este un comportament normal. Cu o asemenea concepție, nu e de mirare că numărul infracțiunilor din cadrul familiilor crește de la an la an, în timp ce numărul loviturilor cauzatoare de moarte s-a dublat. Că lucrurile se complică de la un an la altul o dovedesc și ultimele evenimente, printre care și cazul fostului șef al Serviciului Arme de la IPJ Dolj, care, cu sânge rece, și-a împușcat atât soția, cât și fiica, pe fondul unui scandal izbucnit în familie.
Statisticile cuprind însă doar victimele agresiunii domestice care au curajul și posibilitatea să se adreseze autorităților, în realitate, numărul femeilor abuzate, de exemplu, care nu au unde să se ducă este mult mai mare. În aceste condiții, mii de femei din România trăiesc sub teroare, la fel și zeci de mii de copii, victime directe sau colaterale ale violenței domestice, iar cazul prezentat în continuare întregește acest sumbru tablou.
A suportat 12 ani de zile "mângâ-ierile cu pumnii" ale soțului, le-ar fi suportat și în continuare, cel puțin asta ne-a mărturisit Maria B. (34 ani), care a crezut că toată ființa ei e atât de "tăbăcită" de loviturile soțului, încât le va putea duce cât "va dori Domnul". Din păcate, nașterea unui copil mort din cauza bătăilor pe care le-a primit de la soț în timpul sarcinii i-a schimbat radical modul de gândire. Disperarea ei a atins cote maxime și dintr-un alt motiv: mai are o fetiță în vârstă de nouă ani, de viața căreia se teme, "mai ales că soțul, când vine acasă nervos și nu dă cu ochii de mine, se răzbună pe copil. Are obiceiul s-o tragă de păr, șmecher, să nu-i lase urme, iar fetița se plânge de dureri de cap. Aproape că ne-am obișnuit și cu amenințările lui de fiecare zi: «Vă fac pachet și vă dau la câini!», sunt ca o poezie pentru noi. Nu am pe nimeni în Constanța, salariul meu e de 900 de lei, iar apartamentul cu două camere în care locuim este al lui. Ne mai retrăgeam la o vecină, dar de când a încasat și ea un pumn de la el, nu mai îndrăznim să-i cerem ajutorul. Vreau să mulțumesc cu această ocazie celor de la Direcția de Asistență Socială Constanța pentru că m-au ajutat pe mine și pe copil de atâtea ori, am primit sfaturi bune de la psiholog, am stat la ei o perioadă, dar casă pe viață nu au de unde să-mi dea, că nu există așa ceva în oraș".

Adăpost pentru mamele și copiii abuzați
Pentru că a simțit pe propria piele că violența domestică în familie lasă urme de nevindecat, Maria B. îi face următoarea propunere primarului Constanței: "Domnule primar Radu Mazăre, eu încă mai locuiesc chiar în zona Grăniceri, acolo unde dumneavoastră vreți să adăpostiți nevoiașii. Eu cred că orice om merită o șansă, lumea vorbește că trebuia să alegeți alt loc, că oamenii ăștia ar fi neduși la biserică. Eu știu foarte bine ce înseamnă să ai așa oameni pe lângă tine. Dacă la ei v-ați gândit, eu vă întreb de ce nu v-ați gândit că și mamele bătute, și copiii abuzați, au și ei dreptul la o viață normală? Iar această viață normală o pot avea dacă le faceți și lor o clădire în care să poată trăi fără frica de a fi evacuați mâine. Vă rugăm, problema e foarte serioasă! E vorba de copii în primul rând, nu de bețivi, nu de puturoși!".
Dincolo de sprijinul moral pe care-l primesc din partea Direcției de Asistență Socială sau al fundațiilor de profil, femeile abuzate, împreună cu copiii lor, au nevoie de un acoperiș stabil deasupra capului. Este și motivul pentru care, pe fondul unei creșteri a fenomenului de violență în familie, este nevoie de un sediu social special destinat acestor năpăstuiți ai sorții.