Cod portocaliu spre maro

Bruxelles-ul continuă să ne ofere dovezi de cruntă dezamăgire, pe mai multe voci, iar Bucureștiul continuă să le ignore imperturbabil, pe principiul că "ăia să-și vadă de treaba lor, noi ne vedem de-ale noastre". Ultimul critic al sistemului românesc este un sloven, Drago Kos, care se întâmplă să fie și președinte al Grupului de State Împotriva Corupției din Consiliul Europei (GRECO). Au mai fost și vor mai fi cârcoteli, nici o problemă, pentru că, atât timp cât statele membre se feresc să ne ardă câte un șut mai sănătos (remember raportul leșios din iulie!), clasa politică se va simți cumva protejată. Din moment ce nu-i trage nimeni la răspundere pentru blocarea pe față a luptei anticorupție, politicienii își permit să-și facă mendrele, dictând mersul zeiței oarbe a Justiției cum vrea mușchii lor.
În cazul lui Daniel Morar, poate mai cunoscut decât Hagi la ora actuală în mediile oficiale europene, ipocrizia lui Predoiu (până la urmă, cine naiba mai e și băiatul ăsta?) a mers până acolo încât să-i propună lui Morar, în compensație, un post cât mai departe de ciorba internă: reprezentant al ministerului la Bruxelles. Adică, băiatul cu apa. Bine că nu l-a trimis ambasador în Tonga.
Președintele GRECO a remarcat fin că procurorul-șef al DNA are toate motivele să creadă că îndepărtarea sa din funcție are fundamente pur politice: "foarte straniu să înlocuiești o persoană care se bucură de atâta încredere, înăuntru și în afară". Straniu? La noi e sport național, domnu’ Drago!
Ce nu înțeleg Parlamentul și Executivul este că nu mai suntem de capul nostru. România nu-și mai poate permite să interpreteze reglementările europene după bunul plac (așa cum e tradiția autohtonă), mai ales pe cele atât de sensibile din domeniul Justiției. 80% din actualii parlamentari vor zbura din fotolii la proximele alegeri; probabil, de-aia îi și doare în fund. Dar consecințele jigodismului politic vor reverbera pe termen lung, cu o singură perdantă: România.