Condamnați la moarte

Guvernul a refuzat, în ședința din 1 aprilie, tratamentele în străinătate pentru șase pacienți, printre care un copil bolnav de leucemie care necesită, urgent, transplant de celule stem, pe motiv că nu există fonduri.
Această măsură de austeritate a Executivului vine la scurt timp după ce, același Guvern, s-a oferit să acopere toate cheltuielile intervenției chirurgicale pe care solistul trupei Iris a suferit-o în Germania, undeva în jurul sumei de 50.000 de euro. Culmea, Ministerul Sănătății a făcut acest demers chiar dacă familia lui Cristi Minculescu a recunoscut că avea bani pentru operație și nu a solicitat un sprijin urgent din partea statului.
Bineînțeles, reacția românilor a fost una cât se poate de vehementă la adresa ministrului, acuzându-l că în România sunt zeci de cazuri mult mai disperate decât ale lui Cristi, sunt copii a căror singură scăpare este o operație în străinătate, iar părinții nu au posibilități. Pentru ei, statul român nu are bani. Pentru a nu fi acuzat de favoritisme, ministrul Bazac a anunțat că lui Minculescu îi vor urma mulți alți români, care necesită operații în afara țării, la Guvern fiind creat un program special pentru ei.
Iată însă că nu au fost decât simple vorbe, celor șase fiindu-le refuzat tratamentul. Fie ei din ministere, din partide sau din alte instituții, oamenii politici au dezvoltat o imunitate perfectă la suferințele muritorilor de rând. Ce îl interesează pe Bazac că un copil se stinge în brațele părinților neputincioși, care nu îl pot ajuta fiindcă nu au suficienți bani?
De ce i-ar durea sufletul pe Boc, Geoană și alții ca ei fiindcă oameni simpli sunt condamnați la moarte de către statul român, adică de către ei, fiindcă ministerele nu au fonduri pentru a-i trata de boli grave? Au în schimb bani pentru licitații trucate, de așa-zise programe de sănătate care nu fac decât să ascundă milioane de lei în buzunarele clientelei politice.
Stăteam sâmbătă de vorbă cu un medic de familie, care recunoștea că programul național de evaluare a stării de sănătate a românilor a fost o mare fraudă. Statul a plătit pentru fiecare bon de consultație analize de 50 de lei, însă, spre exemplu, la copii nu erau prevăzute decât câteva investigații, care nu costau mai mult de 20-30 de lei. Ce s-a întâmplat cu diferența de bani? - mă întreba retoric medicul. De ce doar jumătate dintre pacienții înscriși pe listele sale au primit talon de analize, din moment ce fostul ministru susținea că toți românii au primit acasă trimiterile medicale? Ce s-a întâmplat cu banii plătiți pe aceste taloane, care, probabil, deși decontate, nici măcar nu au văzut lumina tiparului?
Așadar, cine spune că în România pedeapsa cu moartea a fost abolită demult se înșeală amarnic. Statul semnează încă sentințe, care împart moartea și viața după criterii doar de el știute. Cristi Minculescu a fost grațiat, însă cei șase români, la fel ca alte sute probabil, au fost condamnați la moarte fără să fi avut altă vină decât că s-au născut în România.