Concurs Contracandidatul

Paradoxal, în mine viețuiesc dezamăgita de clasa politică și de administrația locală, resemnată și sceptică față de posibilitatea vreunei salvări a Constanței prin scrutinul care se apropie, dar și idealista care este gata să se entuziasmeze față de o promisiune, o rază de speranță, o scânteie de bună credință, inteligență și pricepere la vreun personaj care se lansează în cursa asta pentru fotoliul în care Mazăre s-a instalat și de care nu se mai dezlipește.
O să arăt altădată de ce cred eu că orașul nu mai trebuie dat pe mâna lui, edilul în funcție este genul de om care ar trebui să se dedice total distracției și vieții confortabile pe care și-a croit-o, administrarea orașului este, în mod evident, o corvoadă pentru el. Constanța zilelor noastre este un dezastru, din punctul meu de vedere, și o dovadă clară că avem nevoie de un alt primar.
De aceea privesc cu atenție spre contracandidații săi.
Manea e un tip de treabă, cred, dar nu-mi spune nimic. Mă întreba cineva ce părere am despre el și n-am putut să scot o vorbă. Nu-mi amintesc de o acțiune a sa care să-mi provoace o reacție suficient de puternică pentru a-l vota sau a-i fi împotrivă...
Onaca e bonomul acela mare, care a făcut mulți bani, a trecut prin multe partide și care mă face să râd. Atât.
Neagoe este medicul cinstit care nu face comerț cu meseria sa, nu îndoapă copiii cu antibiotice pentru a-i face dependenți de consultațiile sale, omul care vede și spune măgăriile, hoțiile și josniciile ce se întâmplă în jurul său și este evitat de colegii de breaslă cu morgă de dom’ profesor și dom’ conferențiar, dar prea puțină valoare.
Chiforeanu și Pricopie - unul despre care știu că a fost președinte la Farul și are un vocabular colorat (precum verde este partidul său :)), celălalt a venit odată, timid, la ziar, să se introducă în calitate de președinte al UPSC. Acum înțeleg că a căpătat mai mult curaj și luptă pentru spațiul verde al orașului. Foarte bine face!
Și vin acum la Cătălin Dancu, cel care mi-a declanșat dorința de a scrie acest text și o scânteie de speranță pentru oraș. Mi-a cerut să stăm de vorbă, un interviu fără menajamente, angajându-se să mă convingă să-l votez. Acum nu vă închipuiți că mă reped cu ștampila, mai e ceva vreme până la scrutin și multe se pot întâmpla, dar trebuie să recunosc că omul este bun.
Avocat de succes, susține că și-a atins limita performanței, nu are a-și mai dori nimic pe plan profesional și vrea să se întoarcă acasă, la Constanța, să clădească durabil, iar posteritatea să-l pomenească pentru lucrurile bune care vor fi rămas de pe urma lui.
Te-aștepți la multe vorbe goale de la un avocat, dar am avut surpriza ca, pe lângă o pledoarie perfect închegată – cu povestea vieții, expunere de motive, captatio benevolentiae cu o conversație ușoară despre copii ("câți ani are al dumneavoastră?") și critica adversarilor, să aud despre proiecte concrete (nu mă mai așteptam, în campania asta electorală!), bazate pe fonduri de la UE direcționate pentru administrațiile locale, pe o înclinație pro-europeană și pe o încrengătură de relații internaționale create în ani, din postura de avocat celebru, având clienți dintre cei mai însemnați. Nu este locul să detaliez proiectele, veți putea citi interviul în câteva zile, e de ajuns să spun că au sens și coerență.
Rămân rezervată față de partidul pe care îl reprezintă Dancu, mai precis față de liderul său care se remarcă prin bogăție, dar mai ales prin mârlănie și nu-mi inspiră nici cea mai mică încredere. Dar, până la urmă, la Primărie votăm omul, nu partidul, iar acest candidat nu vrea să fie perceput ca reprezentant al PNG și nu am idee dacă a fost o afirmație conjuncturală, determinată de mediul "becalifob" în care s-a desfășurat interviul. Dancu spune că ceilalți candidați se agață de numele partidului pentru că ei înșiși sunt lipsiți de substanță, ceea ce nu este prea departe de adevăr în multe dintre cazuri.
Ca o concluzie, îmi doresc ca mesajul lui Dancu, dar și mesajele celorlalți candidați să ajungă la electorat, pentru ca oamenii să aibă posibilitatea de a decide în totală cunoștință de cauză. Am speranța că niciunuia dintre cei care vor să ajungă primari nu i se va refuza accesul la expunere publică, pentru ca notorietatea să nu mai aibă un rol atât de mare în alegerea constănțenilor și să cedeze locul informării obiective.