Dreptul de a vota candid

Am senzația că, în ultima vreme, politicienii manifestă un soi de interes față de cetățeni. Mi-e teamă că, și de această dată, este tot un interes… fardat.
Zilnic, actorii politici se afișează la tv, au intervenții la radio și iau cu asalt presa scrisă. Din păcate, însă, toate ieșirile astea sunt dedicate atacurilor la persoană, reproșurilor și ironiilor, de cele mai multe ori neinspirate. Promisiunile, specifice, de altfel, campaniilor (pre)electorale, sunt evazive, atunci când ele există, și, de cele mai multe ori, utopice în raport cu realitatea. Pe scurt, un mesaj deloc convingător, până acum, în perspectiva alegerilor de la 30 noiembrie.
Dar ce le pasă politicienilor noștri?! La ce bun un mesaj concret pentru alegători?! Ar implica prea multă responsabilitate… Alegătorii n-au decât să-i asculte pe politicieni și să se mai încreadă, încă o dată, în vorbele lor goale dintotdeauna. Afirmațiile gratuite aproape că au devenit o rețetă a succesului în politica românească, doar prezența la vot a rămas singurul drept și unica obligație a românului de rând.
Depășind neajunsul mesajului politic, și votul în sine, din noiembrie, ne doare… E dureros, dar al dracului de adevărat că tot ce știe alegătorul de rând, în prezent, despre sistemul de vot uninominal este că, în premieră, va alege omul și nu lista. În spatele acestei explicații simpliste se ascund însă mult mai multe detalii deloc academice, dar absolut necesare pentru alegători.
Așa cum ar fi fost normal, ar fi trebuit ca autoritățile să aibă măcar atâta bun simț și, într-un exces de responsabilitate, să organizeze o campanie de informare, mai ales în mediul rural. Fie că nu vor, fie că nici ei nu știu, fie că sunt doar ignoranți, cei în drept nu schițează însă vreun gest că ar pregăti o astfel de acțiune. Prefectura se mulțumește să îi cheme la instruiri pe primari, iar primarii, la rândul lor, își pun speranța în simțul de răspundere al oamenilor… "Se mai informează și ei de la televizor, din ziare…" Teoria ar putea fi valabilă în rândul tinerilor. Dar ce fac cei mai în vârstă dintre alegători?! Cui îi pasă?!
Singurul drept și unica obligație a românului de rând constă, totuși, în prezența la vot. Că vrea sau nu, că are habar sau bâjbâie cu ștampila în mână, românul trebuie, e musai să se prezinte la vot. Și, singur, față în față cu buletinul de vot, alegătorului nu-i rămâne decât să se tânguie la gândul că va duce iar, tot el, povara a încă patru ani de huzur politic…
Rămâne, totuși, consolarea că și-a făcut datoria…