Concurs Enervanți, dar complet antipatici

Este aproape ora 2 noaptea și cineva sună violent la ușă. La răstimpuri lovește cu pumnii și strigă răgușit "Ieși afară în gâtu’ mă-tii!!!". Este vecinul meu. Nu mă cunoaște, așa că trec pe lângă el și urc la etajul șase.
A doua zi vine verdictul… nenorociții ăia de la patru au dat o petrecere azi-noapte, au spart pahare și au ascultat muzică. De fapt, nu fusese nimeni acasă.
Olimpiada Oamenilor Obișnuiți este o minciună. Ar trebui făcută o olimpiadă a celor mai enervanți vecini. Ai mei ar lua aurul, argintul, bronzul și premiul special, deși sunt făcuți după un tipar clasic (cine are vecini diferiți, este binevenit să povestească pe site).
Vecinul de la cinci ar câștiga la proba "Cel mai ascuțit auz". Dacă vorbești la telefon sau dacă asculți muzică la căști, următoarea zi îți sare la gât că ai dat petrecere.
Vecina de lângă ar lua aurul la proba "Cel mai enervant copil". Progenitura sa este mai mult ca sigur Anticristul, căci scoate tot timpul niște urlete înfiorătoare, care sperie și familiile de carcalaci din boxă. Evident, nimeni nu are voie să se plângă de poluarea fonică făcută de copil. În schimb, ar fi în stare să te mănânce de viu dacă nu îi răspunzi progeniturii la "Bunlă Ziula!", când îl plimbă cu liftul.
Vecinul de sub mine este un evreu mic și ochelarist, cu o nevastă care îl folosește drept sclav și curier rapid. Are un sistem de orientare în spațiu scurtcircuitat. Exact pe partea cu dormitorul se construiește abuziv un magazin comercial, la doi metri de bloc. Muncitorii fac un zgomot infernal, însă evreul are tot timpul impresia că de la mine pornește gălăgia. Așa că vine cam o dată la trei zile și mă roagă frumos, într-o engleză plânsă, amestecată cu română, să mă opresc. Eu îi răspund răspicat în germană și țopăi ca Hitler. Omul se sperie și fuge. De fapt, el ar trebui să scrie acest articol.
Premiul special l-ar câștiga acel ilustru necunoscut, care blochează tot timpul liftul la etajul cinci. Un om atât de grăbit și de detașat de problemele mărunte ale cotidianului, încât îți vine să îl bagi cu capul în tubul de gunoi.
Mențiunea specială a juriului, pentru impresie artistică, ar merge către cele două surori de 14 ani de la ultimul etaj, care s-au dezvoltat fizic extrem de repede și de bine și care vin acasă în fiecare noapte bete rangă, sprijinindu-se una pe cealaltă ca să nu cadă. La vita e bella!