Concurs Execuție publică în Maz

Moartea rezolvă toate problemele. Fără oameni, fără probleme. Așa ar fi zis Stalin din nou dacă s-ar fi aflat în autobuzul 100, acum vreo două zile, încercând să convingă lumea să deschidă geamurile.
Un tânăr insurgent face greșeala fatală de a-și ridica genunchiul pe spătarul scaunului separeului de handicapați și moși și babe din fața sa. Culmea, pe scaunul folosit drept suport nu stătea nimeni. Însă pasagerii nu erau într-o stare de spirit prea prietenoasă. Un asemenea act de dispreț față de condiția umană nu putea fi tolerat.
Bătrâneii sar cu gura pe săracul pasager, înjurându-l de mamă și de toate rudele în viață și decedate și criticând visceral tupeul tinerei generații.
Acuzatul nu are chef de prea multă gălăgie, așa că se pregătește să își lase piciorul jos. În secunda următoare se trezește cu o palmă puternică peste cap, care-l zdruncină serios, venită de la o gorilă de vreo 1,90, hotărâtă să își asume rolul de judecător suprem.
De obicei, când privești de jos în sus, totul pare mai mare. Tânărul lovit are însă o perspectivă eronată și se ridică de pe scaun, pentru a se apăra.
După vreo două "Du-te-n morții mă-tii" și "Băga-mi-aș (…)", maimuța se plictisește și îl lovește subit în față pe tânăr, după care îi mai dă și un picior în stomac, de control. Nu e însă mulțumit, așa că îl apucă ferm de gât și începe să îi dea coate în spate și pumni în cap, insultându-l la răstimpuri cu veselie în glas.
Într-un episod din "Star Trek", eroii trebuie să extermine o civilizație extraterestră, care are o conștiință unică, toate creierele indivizilor fiind unite. Soluția găsită este ingenioasă: în mintea unui extraterestru este implantat un paradox. Reacția în lanț care urmează (milioane de indivizi gândindu-se simultan la aceeași problemă) supraîncarcă rețeaua neuronală și duce la "prăjirea" tuturor extratereștrilor.
Conștiința comună a funcționat perfect și în autobuzul 100. Mesajul "Pedepsește-l pe vinovat" s-a răspândit fulgerător printre pasageri și ce a urmat a fost trist.
Moșuleții, care până mai devreme se târau pe trotuarul din stație și cerșeau un loc în mașină, au sărit ca împinși de o forță cinetică terifiantă și au început să îl lovească pe tânăr în spate și în picioare. Două fătuci mai "manga" decât limita admisă s-au trezit trăgându-l de păr și băgându-i unghiile în urechi, timp în care maimuța mai sus amintită continua să lovească fără pauză.
Ar mai fi vrut și alții să dea. Dar nu mai era loc. Și era și cald. La stația următoare, șoferul intervine și se gândește că ar fi bine să îl dea jos pe vinovat. Așa că începe să îl tragă spre ușă. Dar nu e ușor. Pasagerii au simțit gustul sângelui și lovesc cu sete.
Până la urmă, omul scapă din priza mulțimii. Tremură tot și scuipă sânge pe scaunele MAZ-ului. Bagă mâna în buzunar și scoate o bucată de hârtie. O flutură în fața tuturor și abia silabisește: "Nu mă dau jos. Am bilet". Apoi se așază pe locurile rezervate bătrânilor.
Închipuiți-vă acum că am trăi într-o țară în care insulta și violența se pedepsesc cu moartea pe loc. Parcă văd cum ar fi sărit doi agenți ai statului și i-ar fi tăiat capul maimuței. După care i-ar fi secerat pe bătrâni și le-ar fi rearanjat bretonul fetelor "manga". Fără probleme, fără isterii, fără complicații. What a wonderful world it would be! *

* Viziunile lui Paul Năsăudeanu nu reprezintă viziunea cotidianului "Cuget Liber"