Fac și eu greva mea

N-am pus la cale niciun scenariu, încă nu știu cum va decurge, dar dacă tot se poartă greva fără a rezolva nimic, de ce să nu încerc să apar pe prima pagină sau la buletinele de știri.

Știu că eu lucrez la patron și am o singură alternativă: nu-ți convine, caută-ți în altă parte, dar uite, NA!, mă aflu și eu un pic în centrul atenției. N-am ce să cer, că e criză și oricum nu se mai face nicio angajare (d-apoi măriri de salariu!?!), dar îmi contactez colegii de la toate televiziunile, intru pe toate posturile la ore de maximă audiență, poate chiar recurg la greva foamei, că și-așa vine vara și măcar să am un obiectiv îndeplinit!

Mai tare decât orice telenovelă de pe orice post, având în roluri principale patru lideri ce păreau să rupă munții de dragul celor ai căror bani îi mănâncă, bâlciul la care am asistat din momentul propunerii unui referendum cu semnături de la cadre didactice și până la represaliile cu greva de tip boicot s-a fâsâit de-a dreptul. Ne-am fi așteptat ca măcar la final să știm de ce au cedat. A meritat ca toată această bășcălie de-a amenințarea cu înghețarea anului școlar și alte alea să cadă asupra elevilor? Pentru ce, stimabililor, vă foiți atâta când știți prea bine că toată lumea asta, Planeta e lovită de seceta pușculiței?

Acum cereți salarii mari pentru profesorii debutanți? În ce meserie ți se dă din prima lună salariu de director? Câți dintre noi, cu excepția parlamentarilor și a altor câteva categorii… "neștiute", au semnat de la angajare pentru zeci de milioane lei salariu? Câți dintre noi au concediu plătit patru luni pe an? Câți dintre noi mai ajung să presteze și un al doilea job pentru a-și completa un salariu la limita subzistenței? Câți dintre noi primesc de Crăciun, de Paști, de ziua nu-melui, la serbare sau la câte și mai câte "ocazii" câte o mică "atenție"? Chiar credeți că trăim pe Marte și aflăm acum de condiția proastă a profesorului român?

Nu intentez procese de conștiință nici unui cadru didactic și îmi cer scuze dacă se simt incluși și aceia care merită o plecăciune. Adevărații dascăli, puțini la număr, nu s-au solidarizat grevei tocmai pentru că sunt conștienți că toată această bătaie de joc are în spate un substrat politic și n-au crezut nici atunci, în octombrie 2008, că vor avea salarii mărite cu 50%. Din nefericire, România în care trăim acum ne oferă atât de multă minciună și suferință încât ar merita să ne luăm tălpășița pe unde apucăm și avem neamuri…