Fondul din Loch Ness

Spunea de curând un comisar european că fondurile structurale sunt ca monstrul din Loch Ness. Toți întreprinzătorii au auzit de ele, însă nimeni nu știe cum arată.
Și cam asta este realitatea. Gradul de absorbție a fondurilor structurale este acum de 0%, ceea ce este normal, din câte spun specialiștii.
Anul 2008 ar trebui să fie cel în care se schimbă procentul dar zidurile ridicate cu seriozitate în calea banilor europeni, în aproape 20 de ani de democrație, sunt la fel de solide ca Marele Zid Chinezesc.
În primul rând, nu sunt experți în realizarea proiectelor de finanțare. De pe băncile facultăților ies numai copii idioți, cu un vocabular monosilabic și cu gândul la banii părinților. Ar fi nevoie de vreo 14.000 - 15.000 de specialiști, iar noi avem cel mult 2.500 -3.000.
În al doilea rând, cei mai mulți reprezentanți și angajați ai instituțiilor publice care trebuie vizitate în drumul spre fondurile structurale sunt niște incompetenți. La Constanța, foarte mulți întreprinzători care au încercat să obțină bani de la stat s-au plâns că angajații administrației locale nu sunt în stare să ștampileze cum trebuie un document, ceea ce a dus, în numeroase ocazii, la ratarea finanțării.
Cu toate acestea, și întreprinzătorii au o parte de vină. Mulți trăiesc pe o altă planetă, unde fondurile structurale plutesc în aer și nu trebuie decât să întinzi mâna și te-ai scos cu 1,5 milioane euro.
Au venit și la redacție mai mulți manageri, care nu avea nici cea mai vagă idee despre cum să contracteze un eurocent structural. Și asta fiindcă acum totul se face pe Internet și multor firme autohtone le lipsesc cu desăvârșire calculatoarele și minimul de cunoștințe IT pentru a accesa o pagină web.
Desigur, internetul nu este singura sursă de informare, contactul direct cu cei care administrează banii europeni fiind cea mai bună soluție.
Problema "contactului direct" este însă reciprocitatea. Chiar dacă întreprinzătorul are chef de vorbă, asta nu înseamnă că și oficialii instituțiilor în cauză au. Evident, sunt invocate clasicele apelative, de genul "nepotism", "cloacă nenorocită, care face totul pentru un club select de șpăgari", "ignoranți care ignoră simplul cetățean", "nenorociți care nu mișcă un deget fără să primească șpagă", etc.
De aceea, nu ar trebui să ne mire dacă vom avea parte de niște tunuri mamut cu fonduri europene. Nu ar fi însă o premieră. Ba mai mult, am fi chiar 100% "europeni". După aderare, Grecia a raportat că a cheltuit 500 de milioane euro (fonduri structurale), când de fapt nu cheltuise niciun ban. De asemenea, Spania și Franța plimbau vaci de o parte și de alta a graniței, pentru a primi de fiecare dată subvenție de la UE.
În concluzie, nu trebuie să sperăm la un grad mare de absorbție. Multe IMM-uri sunt complet autiste, nepregătite sau neeligibile, cele mai multe companii mari au datorii uriașe la bugetul de stat și nu vor putea contracta banii europeni, iar cei care vor reuși vor fi mult prea puțini.