Întoarcerea fiilor rătăcitori…

Se observă o tendință de "repatriere" a politicienilor constănțeni. Sunt tot mai mulți cei care, trecând printr-un mandat de senator sau deputat, nu se prea mai înghesuie acum să candideze la Parlament. Au cunoscut reversul medaliei.
Le-ar plăcea la primărie, se gândesc la funcții de consilieri sau sunt cazuri care se tânguiesc să renunțe de tot… "Politica" a căpătat alte conotații pentru ei. Partidul nu mai este în trend, au apărut oareșice conflicte cu "crupierii" sau unii dintre ei s-au dezmeticit din beția puterii și a funcției și au înțeles că tot "acasă" e rost de… "ciolanul cel mare".
Chiriile, diurnele, declarațiile de avere și indemnizațiile parlamentarilor sunt o sursă permanentă de inspirație pentru presă. Consilierul local sau județean nu este însă o țintă decât sporadică și cel mult pentru presa locală, asta în situația în care, Doamne ferește, nu se găsește vreunul "lovit" de spondiloză în intersecție și atrage atenția mai mult decât este necesar asupra lui… În rest, proiecte, un hățiș de legi ușor de fentat, o controversată autonomie locală care dă însă mână liberă la "investiții" cu bani de pretutindeni și multe, multe oportunități care se concretizează, al dracului de repede și bine, în proiecte și apoi în investiții pentru "binele cetățeanului". La nivel local și județean se dețin astăzi toate pârghiile.
Câți consilieri județeni s-au remarcat prin proiecte de hotărâri, prin inițiative sclipitoare care să vă facă să le mulțumiți? Și își iau diurnele, bine mersi, în fiecare lună, își văd și de afacerile personale, iar o dată la două luni ridică mânuța, în semn de "votat" pentru… TOT.
Câți consilieri locali cunoașteți dumneavoastră? Poate niciunul. Nu aveți de ce să vă simțiți vinovați dacă ei nu au avut bunul simț ca, în aproape patru ani, să vă mulțumească măcar că i-ați trimis acolo. Dar sunt și ei oameni, își văd tot de afaceri, își iau diurnele, modeste, potrivit aprecierilor lor, și, indiferent din ce partid sunt, cântă în strună majorității, mimând o opoziție neputincioasă.
Pe când la Parlament? De acolo e din ce în ce mai greu să manipulezi lumea așa cum faci de la primărie sau de la consiliul județean. Ca parlamentar, cel puțin teoretic, realizările tale sunt abstracte, greu de înțeles pentru omul de rând care vrea apă, vrea lumină pe ulița lui, vrea să vadă concret că votul lui i-a ridicat nivelul de trai.
Fotoliul de deputat sau senator a devenit chiar incomod, obligă la mult mai multe compromisuri și, cel puțin teoretic, trebuie mimată și mai abitir moralitatea. O pălărie mult prea mare pentru unii…